joi, 24 iunie 2010

Freud în Gulag


Vă cer scuze, dar nu mă pot abţine să divaghez de la tema acestui blog, pentru a vă povesti cutremurătoarea experienţă trăită de Abu astăzi. Poate că mulţi dintre dumneavoastră sunt deja familiarizaţi cu profesia universitară a genitorilor. Ei bine, cum este sfârşitul anului, doftorul nostru trebuie să-şi facă datoria de profesor şi să citească licenţele, parţial inane, parţial plagiate, ale studenţilor de la Litere. Zis şi făcut. Două studente cu chipuri şi apucături suspecte îi aduc teze care lui Abu îi miros a furt intelectual. Pentru a verifica dacă respectivele ştiu ce anume au scris în lucrări, doftorul nostru le supune unui exerciţiu de tip multiple choice. Concret, în primul caz, descoperind o referinţă la Gulag, Abu întreabă ce desemnează termenul respectiv: 1. staţiune balneară din Crimeea; 2. administraţia lagărelor de muncă silnică din U.R.S.S.; 3. tip de conducere militară din Manciuria. Halucinant, răspunsul primit a fost 1. În ultimul caz, dând peste numele lui Freud, doftorul nostru oferă următoarele variante: 1. actor austriac de la 1900; 2. filosof francez din secolul al XVII-lea; 3. fondatorul psihanalizei. Încă mai halucinant, opţiunea preferată a fost 2. Nu mai are rost să menţionez chicotelile cretine care au însoţit fiecare replică. Kiki ne demonstrează că, în asemenea cazuri, putem adopta o singură măsură.

luni, 21 iunie 2010

Natura operei de artă


Ca orice artist proiectat de eşapamentul expresionismului abstract, Kiki este fidelă principiilor non-figurative ale unor Pollock sau de Kooning. Astfel, aşezată la masa de lucru, ea colorează cu febrilitate ceva în roşu şi verde. Mama ei, tributară unui model de reprezentare mimetic, consumat încă din romantism, o întreabă: "Faci un câmp cu maci?". BB nu-şi poate stăpâni dispreţul estetic: "Nu, un pantof, bineînţeles".

duminică, 13 iunie 2010

Despre prostie


Poveştile sunt, în general, străbătute de fiori falocratici: aproape toate personajele care comit imbecilităţi flagrante sunt prinţese, ţărănci, frumoase, urâte, înalte, scunde, brunete, blonde, având în comun însă un lucru indelebil - genul feminin. Bărbaţii din basme comit greşeli fie din slabă inspiraţie, fie din slabă informare, pe când damele devin, invariabil şi inevitabil, victimele unei needulcorate prostii. Prizoniera unui astfel de mod de gândire antifeminist este şi BB. Auzind că Albă-ca-Zăpada este consiliată de pitici (obervaţi, din nou, că recipientele sacrei înţelepciuni pot lua până şi chipul celor mai puţin ofertante personaje, piticii, atâta vreme cât este vorba despre masculi) să nu deschidă, în absenţa lor, nimănui uşa, Kiki anticipează urmarea. Desigur, fecioara silvană renunţă la orice precauţie şi cade cu graţie în capcana întinsă de vrăjitoare. Bebukanul cade pe gânduri: "Zăpada era cam prostucă".

miercuri, 9 iunie 2010

Acta est fabula


Atât mama, cât şi Abu au fost nişte performeri ridicoli. În copilărie, amândoi recitau tâmpenii: una cu voluptatea empatiei (la Toma Alimoş, de pildă, se vărsau lacrimi mai abitir decât la un show Verona Feldbusch), celălalt cu penibilul inadecvării (omul râdea când nu trebuie, aspect care, graţie unei societăţi care nu înţelege nici măcar incongruenţele actanţiale, l-a propulsat rapid în galeria detaşaţilor inaccesibili). Bebukanul însă are demnitatea de a respinge teza potrivit căreia (Shakespeare dixit) lumea este o scenă gigantică, pe care fiecare este chemat să-şi joace rolul. Kiki, se pare, a luat în serios titlul piesei din care mi-am permis să parafrazez replica lui Jaques, As You Like It, şi a preferat să fie maşinistă, plasatoare, costumieră, în fine, orice altceva, numai actriţă nu. Doar aşa se poate explica mirarea care se întipăreşte pe faţa lui BB atunci când ea aude, din partea genitorilor, solicitări dintre cele mai prosteşti: "Recită, te rog, Mioriţa". Noi însă, cei mulţi, trebuie să ne asumăm cu umilinţă statutul care ne-a consacrat: eu voi continua să însăilez propoziţii lipsite de umor, iar dumneavoastră veţi continua să vă prefaceţi amuzaţi.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Sura Scalpărilor


Din Craiova şi este cu o grămadă de semne.

Gospodinele cu batic verde din ţara noastră declanşează jihad-ul împotriva clasei politice: principalele posturi de televiziune (OTV, Etno, Taraf) vor transmite, live, scalpări, în stil Aldo the Apache, ale mai multor miniştri. Din fericire, atât preşedintele, cât şi premierul (nu există litere suficient de mici pentru a le transcrie numele) sunt deja scalpaţi - urmează să expire at their own pace. Geronimo!