sâmbătă, 31 decembrie 2011

Faza anului


"Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea (ceea ce, în grafia elevilor eminenţi din zilele noastre, s-ar transcrie "dea waţi ascunselea")", propune mama. "Bine", zice Kiki, "uite, eu îmi acopăr ochii, număr până la zece şi mă ascund, iar tu mă cauţi". "Dar nu se joacă aşa", ripostează mama, "dacă tu numeri, eu trebuie să mă ascund". "Nu, nu", precizează Kiki, într-o demonstraţie de logică imbatabilă, "ăsta e alt joc, noi jucăm acum soţia lui de-a v-aţi ascunselea".

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Felicitare de Craciun

Personalize funny videos and birthday eCards at JibJab!



De Crăciun, BB a primit acest cadou din partea marelui ei prieten, Chilly Willy. Sperăm să recunoaşteţi personajele. Ho-ho-ho fidelilor admiratori bebukanici!

Pentru opţiunea Full Screen, click aici

joi, 24 noiembrie 2011

Cinci kilograme de Haribo


Exasperați de mișcările browniene bebukanice, bieții genitori recurg la arma de prost-gust a amenințării: „Dacă nu ești cuminte, te dăm la niște străini și luăm pe tine cinci kilograme de bomboane Haribo”. Kiki nu se lasă convinsă: „N-o să mă dați”. Abia acum se prind și tăntălăii că e ceva în neregulă cu serenitatea copilului: „De ce?”. BB precipită ghilotina logicii asupra grumazurilor descoperite: „Păi, atunci cine o să mai mănânce bomboanele?”.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Make It New!


Aceia dintre dumneavoastră care nu au binevoit să învețe o meserie își amintesc de marele îndemn modernist al lui Ezra Pound, adresat în special poeților. Kiki respectă, inconștient, acest deziderat atunci când, cuprinsă de mare amor, strecoară, printre mângâieri cu destinație maternă, următoarea comparație: „Mama, ești fină ca o clătită!”.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Aşchia nu sare departe de trunchi


Cei care-l cunosc pe Abu din gimnaziu şi, încă mai pregnant, din liceu ştiu că omul nostru era un antitalent sportiv. Prin clasa a zecea, un nefericit profesor i-a arătat o capră peste care trebuia executat un salt şi un cal peste care trebuia efectuată o rostogolire, o mişcare în succesiunea celeilalte. Abu a dat metaliceşte din pleată, i-a arătat cadavrului didactic tâmpla şi a ieşit cu demnitate aulică din sala de gimnastică. Lasă că şi mama era o catastrofă similară: mişcările ei nu puteau fi înregistrate decât dacă observatorul îşi stabilea repere clare în spaţiu. Iată că destinului îi place să repete, ca un latinist prăfuit, situaţiile: priviţi cu cât sictir tratează Kiki exerciţiile de educaţie fizică de la grădiniţă.

marți, 18 octombrie 2011

Poveste de ziua lui Abu


Din întîmplare, BB rămâne acasă doar sub supravegherea lui Abu, chiar de ziua lui. Răsfoind un album de artă, Kiki inventează o naraţiune pornind de la imaginile colorate, iar personajul central al povestirii din această seară este, spre stupefacţia lui Abu, un anume Golde Iubescu. Individul, care, după nume, cel puţin, nu pare cetăţean român, trage să moară, însă mulţimea, ignorantă şi aburită de sentimentalism, nu-l lasă: "Te rugăm, Golde Iubescu, nu muri!". Finalul derapează în tuşe trakliene; enunţul e lapidar, ca un vers din Grodek: "Dar Golde Iubescu a murit într-o zi de vară". Prea târziu, Abu este deja pe jos.

joi, 13 octombrie 2011

Suavul monstru


Întrebată ce cadou vrea să-i facă lui Abu de ziua lui, Kiki are deja o idee: "O să-i iau un film cu monştri". Se pare că micile secrete ale ochelaristului au început deja să transpire...

miercuri, 28 septembrie 2011

Ce e parfumul? Visul unei umbre...


Asemenea mai multor profesori universitari de filosofie, Kiki nu are sentimentul ridicolului în panseuri; numai analfabetismul o împiedică să se manifeste în scris, precum confraţii ei sus-citaţi. În maşină, în drum spre grădiniţă, pe ea o deranjează faptul că Abu nu vrea să-şi atârne, ca tot cocalarul autohton, un flacon frumos mirositor de oglinda retrovizoare. Totuşi, ochiul ei abil distinge un matinal joc de lumini, aşa că se lansează în speculaţii metaforice, cu pronunţat iz pindaric: "Uite, Abu, zicem (asta înseamnă, în Kikispeak, ne prefacem) că e un parfum acolo, făcut din umbră".

joi, 8 septembrie 2011

Jenant


Pe drumul de întoarcere de la mare, în maşină, şoferul (e vorba despre Abu, desigur, care, atunci cînd are ocazia, pozează şi el în persoană importantă, gen conducător auto, paznic sau gestionar) iniţiază un dialog sub orice nivel intelectual: "Îţi place de Abu?". "Da", răspunde Kiki, neomiţînd să adauge: "dar mai mult de mama". "Îţi place totuşi mult şi de Abu?", se afundă omul în mlaştina penibilului. "Bine, îmi place mult şi de tine, ca să nu te superi".

sâmbătă, 20 august 2011

Vitamine gratis


Pentru a face sport, ai nevoie de energie. Kiki mănâncă niște felii de banană și anunță pe un ton important: „Vitamine gratis!”.

miercuri, 10 august 2011

Te fac şerif


În scurta, dar intensa perioadă de golăneală a lui Abu (care s-a întins pe aproximativ cinci ani), una dintre cele mai prizate farse era aceea a şerifului. Tehnica, învăţată de la vagabonzii mai mari, consta în umilirea adversarului prin brusca tragere în jos a nădragilor acestuia. Într-o pasă proustiană, Abu o întreabă pe BB: "Vrei să te fac şerif?". "Ce-i aia?", vine întrebarea circumspectă. "Adică să-ţi dau pantalonii jos". Kiki este revoltată şi începe să gesticuleze cu mâna, ca Ion Iliescu în zilele bune: "Abu, ai văzut-o tu pe buni în fundul gol? Ai văzut-o pe mamaie Rodica în fundul gol? Pe tataie Bastu? Pe tataie Vasile? Nimeni nu umblă cu fundul gol", conchide ea filosofic. Apoi, reflectând suplimentar, Bebukanul întreabă: "De ce nu te faci pe tine şerif?".

luni, 1 august 2011

Cealaltă posibilitate


Acum, că mama și Abu sunt plecați, au loc conversații în trei, pe skype. Kiki sondează terenul pe frontul natalității: „De ce nu-mi faceți o surioară?”. Mama: „Vrei tu?”. „Da!”. „Bine, dar dacă iese băiețel?”. Kiki ruminează: „Băieții se bat, aleargă, se joacă tot timpul cu pistoalele... Mai bine rămâne așa”.

miercuri, 20 iulie 2011

Aia de engleză


Kiki o întreabă pe mama: „Cum o cheamă pe aia de engleză?”. Mama răspunde: „Nu-i mai spune, mami, așa, că nu e frumos”. BB, cu şmecherie: „De ce, aia de engleză se supără? Nu suportă?”.

joi, 14 iulie 2011

Ghici!


Mama (din Jărmania) și Abu (din Englitera) vorbesc cu Kiki pe skype. BB îi cere mamei să ghicească la ce se gândește ea. Când aude răspunsul, „te gândești c-o iubești pe mama ta”, Bebukanul se grăbește să precizeze: „Da, așa e, dar te iubesc mai târziu. Acum ghicește la ce mă gândesc”.

duminică, 10 iulie 2011

Voce de Abu


Abu vine acasă târziu și sună la ușă. Kiki întreabă: „Tu ești, Abu?”. „Eu sunt, Kikinacho, deschide”. Între timp, mama se apropie de ușă, cu gândul de a se uita pe vizor: „Să vedem cine e”. BB o calmează: „Nu te mai uita, că a răspuns cu voce de Abu”.

luni, 20 iunie 2011

Seara plăcerilor simple


După cină, Kiki înfulecă la repezeală un ecler cu ciocolată. Nu pare mulţumită, aşa că adoptă, instinctiv, tonul de milog: "Abu, vreau o bomboană". Omul nostru se înduplecă şi, neatent ca orice ochelarist, îi lasă pe mână toată punga. Un sfert de oră mai târziu, genitorii au în faţă un Bebukan cu o expresie egal revendicată de satisfacţie şi vinovăţie. "Vaaai, ai mâncat toată punga?". "Da", vine răspunsul simplu. "Cine e de vină pentru asta?". "Abu", vine urmarea logică. "Şi de ce ai mâncat toată punga?". "Nu ştiu", zice BB, spăşită. Apoi, prinzând curaj, revoltată: "Dar îmi plăceau, poate...".

joi, 9 iunie 2011

Detectivistică


Știți cu toții, probabil, că BB nu adoarme fără să asculte o poveste. În această seară, oboseala și graba l-au făcut pe Abu (ale cărui istorisiri șchioapătă ca Byron chiar și în zilele faste) să alunece în păcatul plagiatului: el s-a oferit să povestească o întâmplare din copilărie în care naratorul, laolaltă cu câțiva alți boraci, au fost suprinși la furat de cireșe. Bebukanul curmă fără milă avântul patern: „Dar asta e ca povestea cu Nică și cu cireșele”. Simțindu-l pe Abu descumpănit, Kiki secretă mărinimie: „Ei, acum spune-o pe aia cu Nică, ce să mai...”
Doamnelor și domnilor, de aici începe cavalcada detectivistică. Dând dovadă de un fler care l-ar fi rușinat și pe Sherlock Holmes, BB declanșează interogatoriul. Astfel, accesul de minimă creativitate paternă o distribuie pe tanti Mărioara într-o pasă hipnică, în natură. „De ce nu dormea în casă?”, se interesează Bebukanul. „Pentru că acolo era cald”. „Dar nu avea aparat din ăla, de aer?”. „Nu, că pe atunci nu se inventase așa ceva”. „Dar de ce dormea cu capul pe iarbă, că eu nu stau pe jos decât cu fundul?”. „Așa dorm oamenii de la țară”. „Și nu-i atacă furnicile și gândacii?”. „Ba da, dar ei au somnul greu”. „Dar atunci cum l-a auzit pe Nică?”. „Păi, Nică scuipa cireșele pe jos și s-a făcut zgomot de la frunzele uscate”. „Și nu l-a ajuns, dacă s-a luat după el?”. „Nu”. „De ce?”. „Fiindcă s-a împiedicat în fustă”. Doamnelor și domnilor, ceea ce, până aici, fusese o simplă încatenare logică, modulată de perspicacitate, explodează, la Kiki, în pur geniu interogativ: „Avea fustă populară?”. Somnul nocturn s-a făcut țăndări sub râsul gros al lui Abu.

luni, 30 mai 2011

Propoziții și prepoziții


În această dimineață, Abu și Kiki se îndreaptă împreună spre grădiniță. Primul este în dispoziție confesivă: „Știi de cine îmi place mie cel mai mult?”. „De mama ta (adică de Andreea, n.m.)?”. „Nu”. „Atunci de mine?”, se răsfață Bebukanul. „Exact. După tine vine mama ta”. BB se întoarce brusc, mirată: „Unde?”.

P.S. Poza este făcută în sala de sport de la grădiniță.

marți, 10 mai 2011

Puparea lui pește


Închipuiți-vă o scenă tandră, pe gustul romanelor siropoase: el vine acasă obosit după o zi de muncă, ea îl așteaptă cu masa pregătită. El și ea se sărută tandru. Idilicul tablou descris mai sus este făcut țăndări de un Bebukan necruțător: „Of, iarăși puparea lui pește...”.

P.S. În imagine, făptașa suprinsă în ipostaza de pictoriță, la grădiniță...

vineri, 29 aprilie 2011

Quand on a quatre ans


Kiki stă atârnată de o balustradă înaltă şi, cum nu suportă discreţia eroismului, se grăbeşte s-o strige pe mama, care se miră că BB reuşeşte o asemenea acrobaţie. Bebukanul exultă: „Păi sigur, numai copiii de patru ani pot!”

joi, 14 aprilie 2011

Patru ani


Lenea naratorului face ca postarea legată de ziua Bebukanului să vină cu o întârziere de o săptămână (noroc că blogul oferă posibilitatea discretei resetări a datei). Festivitatea, destul de filistină pentru pretenţiile de etern revoltat ale lui Abu, s-a desfăşurat într-un restaurant (actul I) şi la genitori acasă (actul al II-lea). Localul a fost foarte bun (cam ca la mama acasă, pe scara Caţavencilor), însă finalul, cu tortul fastuos, pe care se plimbau Zăpada, prinţul, caleaşca lor şi cei şapte pitici, a întrecut orice închipuire. BB, foarte mândră de cadouri şi de propria toaletă, declara senină, în oglindă: „Of, nu e bine să fii atât de frumoasă”. Jenaţi, mama şi Abu au venit cu sfaturi ipocrite: „Nu trebuie să zici despre tine aşa ceva; lasă-i pe alţii să observe asta şi să zică dacă aşa vor ei”. Kiki s-a luminat: „Bine atunci, îi las pe ei să observe şi după ce au terminat de spus, spun şi eu”.

marți, 5 aprilie 2011

Îndrăgostire să fie, dar s-o ştim şi noi!


În această dimineaţă, Bebukanul suprinde o scenă de amor între mama şi Abu (apăsaţi degeaba ambreiajul, că nu schimbăm viteza: este vorba despre un simplu sărut). Kiki, exasperată: ”Of, nu vă mai îndrăgostiţi atât!”.

luni, 28 martie 2011

Fiţi vigilenţi!


Mai devreme sau mai târziu, în orice conversaţie respectabilă, aş zice, îşi face loc tema bătrâneţii. Gândindu-se la străbunica ei, căreia ea îi zice mana, BB vrea să afle de ce este bătrână. Codindu-se, mama îi spune că, după foarte multă vreme, toţi oamenii îmbătrânesc. Confruntată cu problema buddhistă a ireversibilităţii procesului, Kiki izbucneşte aproape în lacrimi: "Dar eu nu vreau să îmbătrânesc, nici mama ta (chiar şi acum ea o numeşte pe mama "mama ta", aşa cum a auzit vorbindu-se despre ea în prima copilărie, n.m.), nici Abu". Înduioşată, mama cedează şi o consolează: "Bine, dacă nu vrei tu, atunci n-o să se întâmple asta". În fine, Bebukanul se linişteşte, dezvoltând subiectul în chip filosofic: "Da, n-o să se întâmple, pentru că noi o să avem grijă. Uită-te la mana: n-a fost atentă şi a păţit-o".

vineri, 18 martie 2011

Întrebare dificilă


Că tot a fost ziua mamei, pe 11 martie, Abu şi-a permis o întrebare actuală: "Câţi ani ai?". BB, gânditoare: "Asta e foarte greu de spus".

luni, 14 martie 2011

Fantezie în maniera lui Gogol


Mama şi Abu o aud pe Kiki lamentându-se în living: "Au, ce mă doare nasul, au, ce mă doare nasul, vai de mine!". Îngrijoraţi, genitorii dau nas în nas cu BB (jocul de cuvinte e involuntar) şi sunt confruntaţi cu imaginea de mai sus.

sâmbătă, 5 martie 2011

Când ţi se urcă şefia la cap


În această dimineaţă, BB defilează prin casă, învelită doar într-un prosop. "De ce umbli în fundul gol?", întreabă Abu. "Sunt în rochie, nu vezi?". "Dar de ce mergi desculţă?". "Am pantofi negri, de-aia nu-i vezi", invocă Bebukanul un principiu din teatrul kabuki (actorii înveşmântaţi în negru trebuie să fie, în ochii spectatorului iniţiat, invizibili). "Tu eşti servitorul meu", tună prinţesa sui generis. "Deloc", plusează Abu, "eu sunt şeful tuturor, al tău, al prinţului, al întregului regat". Kiki se arată nedumerită (ea a aflat altceva din plimbările consacrate contemplării trenurilor, în compania lui tataie Bastu): "Dar şeful e numai la gară".

marți, 1 martie 2011

Ţăţisme


Mama şi Abu descoperă, cu groază, că sub chipul angelic al lui BB se ascunde o ţaţă. În această după amiază, ea se joacă prin zăpada din spatele blocului, când constată pătrunderea unui intrus în spaţiul ei de desfăşurare: un băiat de vreo 14 ani. Bebukanul îşi propteşte mâinile-n şold şi se răsteşte la nefericitul uluit: "Nu mai da zăpada, că strici florile! Pleacă de aici, ce mă deranjezi, copil neascultător ce eşti!" Supus unui tir de cinci minute de imprecaţii, bietul băiat îşi regăseşte glasul: "Dar tu ce eşti?" Kiki izbucneşte dispreţuitor: "Eu sunt mama lui Bibi Elefantul! Să pleci de aici, copil neascultător!" Victima se retrage spăşită.

vineri, 25 februarie 2011

Dezvăluiri limitate anatomic


Kiki îşi expune, filosofic, preferinţele, numărând pe degetele de la mâna dreaptă, ca un gospodar chibzuit: "Mie îmi plac babele, monştrii, vampirii, zombie, dulciurile...". (Dacă vă miraţi ce caută bietele bătrâne în galeria ororilor, aflaţi că Bebukanul se referă la tiparul Vrăjitoarei din basme.) Mama intervine: "Dar cărţile nu-ţi plac?". BB răspunde: "Ba da, dar nu mai am deget".

marți, 22 februarie 2011

XXX


Avertisment preliminar: pudibonzii, cititorii lui Samuel Richardson şi fetele bătrâne să nu citească în continuare.

Povestea noastră începe aşa: aseară, înainte de culcare, BB începe să doboare, meticulos, cărţile din bibliotecă (se concentrează asupra rafturilor adăpostind literatura germană). Pe când mama contemplă, îngrozită, dezastrul, Bebukanul arborează un zâmbet larg şi gentil: "Îţi va lua o zi întreagă să le pui la loc, nu-i aşa?". Totuşi, miloasă din fire, Kiki decide, în această dimineaţă, să rearanjeze ea însăşi volumele. Pe nepusă masă, ridicând lucrarea din fotografie (un roman de Thomas Brussig, care face obiectul următorului studiu al lui "mama ta"), BB anunţă: "Uite, mama, o carte despre puţe".

P.S. Investigaţiile de ultimă oră demonstrează că sursa răului rezidă în albumele de artă pe care Kiki le parcurge atent. Asaltată de întrebări indiscrete, buni s-a văzut nevoită să explice natura protuberanţelor vizibile la David al lui Michelangelo. Platon avea dreptate: arta trebuie controlată, iar artiştii - fugăriţi cu băţul.

duminică, 20 februarie 2011

Ocupaţiunea manuală


BB este întrebată de genitori ce vrea să se facă atunci când va creşte mare (problema este, oricum, formulată insidios-imbecil): "Vrei să scrii cărţi, ca Abu?". Urmează un răspuns nasol pentru feministele militante (l-aş cenzura, dar amicus Plato...): "Nu, că nu sunt băiat". To add insult to injury: "Eu vreau să fac mâncare. Gata, mi-am ales". Precum transpare şi din această fotografie, spiritul practic triumfă o dată în plus.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Salvarea vine de la blog


Aproape că nu trece zi în care BB să nu dea o dumă blogărabilă. Astăzi, de pildă, la masă, ea are o replică scurtă, dar miezoasă, care îi face pe mama şi pe Abu să se tăvălească pe jos de râs (sincer, nu vreau să vă frustrez aiurea, dar chiar nu-mi amintesc fraza). După ce hohotele se ostoiesc, Kiki întreabă calm: "Ce-am mai zis? De ce râdeţi?". "Ai zis ceva tare", vine răspunsul genitorilor. "Să punem pe blog atunci", propune Bebukanul.

luni, 31 ianuarie 2011

Copil vs. vampir


Doamnelor şi domnilor, Kiki vă prezintă unul dintre primele sale studii în acuarelă, intitulat "Vampir în iarbă". În rezumatul artistului, intriga este următoarea: un copil care se joacă în iarbă este atacat de un vampir însetat de sânge. La întrebarea legitim-profană a genitorilor, "bine, dar unde este copilul?", Bebukanul oferă un răspuns prompt: "copilul e sub pământ; s-a ascuns acolo". Cunoscând pasiunea lui Abu pentru horror, putem intui de pe acum o admirabilă continuitate în familie.

duminică, 23 ianuarie 2011

Care eşti, mă?


Ultima butadă bebukanică este un subtil amestec de gramatică biblică evident coruptă (cel puţin în traducerea românească, Dumnezeu se cam poticneşte atunci când afirmă, cu intenţia manifestă de a-l da pe spate pe Moise, "Eu sunt cel care sunt", în loc de "Eu sunt cel care este") şi de puseu vanghelian (cf. delicioasa parodie Divertis "E Marean care e"). Să-i dăm cuvântul lui Kiki: "Eu sunt domnişoara care sunt".

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Inscrutabilă


Natura omului naturii (nu m-am putut abţine de la un facil şi, desigur, cretin joc de cuvinte) poate fi pricepută doar cu mare greutate. Sau deloc. Cel puţin asta crede BB atunci când ne declară nonşalant că "nu poţi ca s-o înţelegi pe Kiki". Da, ştiu, şi pe mine mă enervează construcţia finalelor cu conjuncţie compusă, dar Bebukanul este neînduplecat. Ca s-o citez din nou, în alt context (implicând refuzul de a se spăla cu un săpun pe al cărui miros îl găsea neplăcut): "nu poţi ca s-o obligi pe Kiki".

luni, 10 ianuarie 2011

Omul naturii


Câteva dintre postările trecute v-au convins că BB trebuie asociată cu adjective din aria semantică a pozitivismului, fiind o raţionalistă înnăscută (nu degeaba Abu o acuză pe mama că este reincarnarea baronului d'Holbach; mă rog, cinstea mă obligă să vă spun că mama îi aduce cam acelaşi gen de acuze lui Abu). Concret, în această dimineaţă hibernală, Kiki îşi anunţa, pe un ton vesel (nu-i aşa, ştiinţa este întotdeauna voioasă), genitorii: "Am o ipoteză de verificat" (expresia este împrumutată, după cum au demonstrat investigaţiile prompt desfăşurate, din desenele animate cu şoriceii detectivi). Adăugaţi la aceasta fraza halucinantă, rostită acum trei zile, "Eu nu cred în zei, eu sunt un om al naturii" şi veţi avea profilul complet al unui filosof in statu nascendi, modelat conform dezideratelor rousseauiste şi asezonat cu tezele lui Blake din There Is No Natural Religion.