sâmbătă, 22 octombrie 2011

Aşchia nu sare departe de trunchi


Cei care-l cunosc pe Abu din gimnaziu şi, încă mai pregnant, din liceu ştiu că omul nostru era un antitalent sportiv. Prin clasa a zecea, un nefericit profesor i-a arătat o capră peste care trebuia executat un salt şi un cal peste care trebuia efectuată o rostogolire, o mişcare în succesiunea celeilalte. Abu a dat metaliceşte din pleată, i-a arătat cadavrului didactic tâmpla şi a ieşit cu demnitate aulică din sala de gimnastică. Lasă că şi mama era o catastrofă similară: mişcările ei nu puteau fi înregistrate decât dacă observatorul îşi stabilea repere clare în spaţiu. Iată că destinului îi place să repete, ca un latinist prăfuit, situaţiile: priviţi cu cât sictir tratează Kiki exerciţiile de educaţie fizică de la grădiniţă.

marți, 18 octombrie 2011

Poveste de ziua lui Abu


Din întîmplare, BB rămâne acasă doar sub supravegherea lui Abu, chiar de ziua lui. Răsfoind un album de artă, Kiki inventează o naraţiune pornind de la imaginile colorate, iar personajul central al povestirii din această seară este, spre stupefacţia lui Abu, un anume Golde Iubescu. Individul, care, după nume, cel puţin, nu pare cetăţean român, trage să moară, însă mulţimea, ignorantă şi aburită de sentimentalism, nu-l lasă: "Te rugăm, Golde Iubescu, nu muri!". Finalul derapează în tuşe trakliene; enunţul e lapidar, ca un vers din Grodek: "Dar Golde Iubescu a murit într-o zi de vară". Prea târziu, Abu este deja pe jos.

joi, 13 octombrie 2011

Suavul monstru


Întrebată ce cadou vrea să-i facă lui Abu de ziua lui, Kiki are deja o idee: "O să-i iau un film cu monştri". Se pare că micile secrete ale ochelaristului au început deja să transpire...