miercuri, 29 februarie 2012

Hybris


În această seară, Abu se distrează teribil cu însemnările lui Sei Shonagon, aristocrata japoneză care-i eticheta drept "ciudaţi" pe oamenii simpli, deplângând ca risipă estetică strălucirea lunii în colibele acestora. Lectura îi este însă scurtcircuitată de Kiki - însetată, ea cere apă. Omul se conformează, însă, neatent ca orice bugetar, încălzeşte prea tare lichidul insipid. Ca un comisar sovietic, Kiki îl denunţă NKVD-ului matern: "Mama, uite, te rog să guşti şi tu din apa asta fierbinte, să vezi ce mi-a dat Abu să beau". Mama dă verdictul: "Ce ai făcut, Abu, nu se poate aşa ceva?!" După ce acesta adaugă, spăşit, apă rece, Kiki se simte generoasă: "Da, vezi, acum e mai bine".

marți, 14 februarie 2012

Omisiuni


Kiki stă pe oliţă dimineaţa, "lecturând" o poveste. Deodată, mama observă biberonul cu lapte neatins din seara precedentă. Mergând pe firul investigaţiei, ea realizează că vinovat trebuie să fie Abu care, neatent în timpul naraţiunii prehipnice, a omis să-i dea copilului gustarea nocturnă. Ca orice bărbat laş, Abu se dezvinovăţeşte cu stângăcie: "Kiki, dar tu ce de nu mi-ai spus să-ţi dau laptele?". Copilul răspunde impasibil: "Vorbeşte cu mama, că pe mine nu mă interesează".

luni, 6 februarie 2012

Read Hard


Kiki stă pe podea, lecturând, i.e. inventând fabula pe măsură ce parcurge paginile încărcate de imagini. După vreo oră, se ridică şi, mirată de faptul că a amorţit, se destăinuie: "Tataie, am o problemă. Mă doare fundul de la atâta citit!".