Înduioşător

Înaintea plecării din Bulgaria, cu ultima jumătate de leva, Abu a cumpărat un termometru în formă de chitară. Gândindu-se că-i va plăcea lui Kiki, el i-l dă copilului în această dimineaţă. După o scurtă sesiune ludică, în care imită o jam session, BB nu e atentă şi calcă pe obiect, zdrobindu-l. Mama nu se poate abţine: "Fir-ar să fie, nu poţi să faci nimic...". "Cu copilul ăsta", completează, cu spăşită solicitudine, Kiki.

Puparea lui pește

Închipuiți-vă o scenă tandră, pe gustul romanelor siropoase: el vine acasă obosit după o zi de muncă, ea îl așteaptă cu masa pregătită. El și ea se sărută tandru. Idilicul tablou descris mai sus este făcut țăndări de un Bebukan necruțător: „Of, iarăși puparea lui pește...”.

P.S. În imagine, făptașa suprinsă în ipostaza de pictoriță, la grădiniță...

XXX

Avertisment preliminar: pudibonzii, cititorii lui Samuel Richardson şi fetele bătrâne să nu citească în continuare.

Povestea noastră începe aşa: aseară, înainte de culcare, BB începe să doboare, meticulos, cărţile din bibliotecă (se concentrează asupra rafturilor adăpostind literatura germană). Pe când mama contemplă, îngrozită, dezastrul, Bebukanul arborează un zâmbet larg şi gentil: "Îţi va lua o zi întreagă să le pui la loc, nu-i aşa?". Totuşi, miloasă din fire, Kiki decide, în această dimineaţă, să rearanjeze ea însăşi volumele. Pe nepusă masă, ridicând lucrarea din fotografie (un roman de Thomas Brussig, care face obiectul următorului studiu al lui "mama ta"), BB anunţă: "Uite, mama, o carte despre puţe".

P.S. Investigaţiile de ultimă oră demonstrează că sursa răului rezidă în albumele de artă pe care Kiki le parcurge atent. Asaltată de întrebări indiscrete, buni s-a văzut nevoită să explice natura protuberanţelor vizibile la David al lui Michelangelo. Platon avea dreptate: arta trebuie controlată, iar artiştii - fugăriţi cu băţul.

Copil vs. vampir

Doamnelor şi domnilor, Kiki vă prezintă unul dintre primele sale studii în acuarelă, intitulat "Vampir în iarbă". În rezumatul artistului, intriga este următoarea: un copil care se joacă în iarbă este atacat de un vampir însetat de sânge. La întrebarea legitim-profană a genitorilor, "bine, dar unde este copilul?", Bebukanul oferă un răspuns prompt: "copilul e sub pământ; s-a ascuns acolo". Cunoscând pasiunea lui Abu pentru horror, putem intui de pe acum o admirabilă continuitate în familie.

Ultima victoriană

Vă mai amintiţi de curajosul sfat nupţial pe care orice matroană victoriană se simţea datoare să-l ofere sfioasei sale fiice în noaptea nunţii: "close your eyes and think of England" (N.B. Anglia este o ţară mică şi ploioasă, colonizată de indieni şi de pakistanezi)? Ei bine, suntem în măsură să vă prezentăm cel din urmă exponent al acestui respectabil mod de viaţă: BB, care nu lasă o venerabilă instituţie să-şi dea duhul în linişte. Astfel, Kiki vrea să se uite din nou la desenul animat cu Zăpada, precizând că "prinţii trebuie să salveze prinţesele; ce s-ar face ei fără soţii?". După aceea, îşi propune să găsească un filmuleţ "cu Mickey şi cu soţia lui". Precum observaţi, relaţiile dintre un mascul şi o femelă nu se pot termina decât în faţa altarului.

Demonul feminismului loveşte din nou

Tocmai când gândeam că s-au mai liniştit apele şi că afectele Bebukanului încep să se canalizeze, firesc, de-a lungul albiei falocratice deja consacrate în sudul glorios al Europei, daimon-ul opoziţiei a izbit din plin, ca să parafrazez o expresie utilizată de Heidegger într-o scrisoare către drăguţa lui, Hannah Arendt. Aseară, înainte de culcare, Abu n-are de lucru şi o întreabă pe Kiki: "Cum e tataie Vasile?". "Prostănac", vine răspunsul. După momentul iniţial de haz euforic, bisturiul îndoielii începe să sfredelească mintea genitorului, care continuă: "Dar tataie Bastu?". "Prostănac". În fine, otrava autoscopiei trebuie înghiţită: "Dar Abu?". "Prostănac", scandează Pythia. Imediat, devine clar că, în ochii lui BB, mama, Buni şi mamaie Rodica sunt "fine", motiv pentru care, adaugă ea, "îmi place de ele".

Sura Scalpărilor

Din Craiova şi este cu o grămadă de semne.

Gospodinele cu batic verde din ţara noastră declanşează jihad-ul împotriva clasei politice: principalele posturi de televiziune (OTV, Etno, Taraf) vor transmite, live, scalpări, în stil Aldo the Apache, ale mai multor miniştri. Din fericire, atât preşedintele, cât şi premierul (nu există litere suficient de mici pentru a le transcrie numele) sunt deja scalpaţi - urmează să expire at their own pace. Geronimo!

Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai animală din ţară?

Obiceiul lui Abu este să joace mingea cu BB prin casă, în acompaniamentul unor strigăte de victorie, menite să-i ruşineze pe Dina şi pe Gângioveanu. Cum orice partidă respectabilă cere, totuşi, o conversaţie pe măsură, Kiki este întrebată: "Care-i animalul tău preferat?". Bebukanul se gândeşte preţ de o clipă şi răspunde, arătând spre păpuşa proaspăt călcată în picioare: "Asta, păpuşa animală".

Altfel despre criză

Cei care nu au copii nu vor să ştie cum se comportă o progenitură cu nasul înfundat la miezul nopţii. La ora 12 fix, Bebukanul îşi alarmează genitorii prin accese de plâns, greu potolite de mângâierile mamei în concertul admonestărilor moronice ale lui Abu. Efectul imediat: sugarul vecinilor de jos s-a trezit, speriat, din somn şi n-a mai vrut să adoarmă. A doua zi, la telefon, Kiki îi rezumă lui tataie Vasile scena: "Mama dormea, BB a făcut o criză şi l-a sculat pe bebeluşul din cărucior".

Reificarea spaimei

Deşi are o pasiune lăudabilă pentru curăţenie, BB a dezvoltat o fobie stranie: nu suportă proximitatea maşinilor de gunoi. Aflată în maşina lui Abu, pe bancheta din spate, ea observă cum camionul firmei de salubritate se apropie ameninţător de ea şi se pune pe plâns: "Abu, vine peste noi, mi-e frică". Kiki nu se linişteşte decât în momentul în care vehiculul se îndepărtează de tomberoane. Efectul psihologic este atât de puternic, încât chiar şi acasă, la adăpost deci de orice pericol, ea îşi conjură genitorii să nu mai permită accesul gunoierilor în zonă. Dacă vă mai amintiţi replica pe care i-o oferă O'Brien lui Winston în 1984, cum că faimoasa cameră 101 ascunde pur şi simplu cel mai îngrozitor lucru pentru fiecare individ în parte, nu vă va fi greu să inferaţi ce ar găsi Bebukanul după uşă...

Vinovatul: ecouri

Alimentată de vâlva tabloidă, ruperea celor două lalele a ajuns să fie intens dezbătută în mediul universitar (cel puţin patru profesori - unul ca acuzat, ceilalţi ca simpli băgători de seamă - s-au implicat în conflict). Kiki nu putea rămâne insensibilă, astfel că, întrebată cine a secerat florile, BB imită perfect tonul unui colportor oarecare: "Am înţeles că Abu". Aşadar, dacă, în primele cinci minute, Bebukanul s-a simţit vinovat de teribila faptă, în următoarele zece, din postura de martor, a reuşit să transfere responsabilitatea pe umerii genitorului, pentru ca, în final, să nu-şi mai asume nici măcar poziţia de observator. Copila are talent de preşedinte: deşi nu în înţelesul major al termenului, ca în imoralele democraţii occidentale, cu siguranţă în cel minor, autohton.

Murdărie de basm

Copii, a venit vremea să atacăm un subiect cât se poate enervant pentru noi, oamenii leneşi: curăţenia. Ştiaţi deja (şi, dacă nu ştiaţi, aflaţi acum) că BB este maniacă întru ordine. Genitorii ei însă nu... Zilele trecute, totuşi, situaţia se inversase pentru un răstimp: Kiki urca scările alături de mama ei şi ştergea pereţii blocului cu mâna. Mama o apostrofa (nu cunoaştem încă dacă superbul ancraj al comparaţiei în registrul feericului este parfumat de morfologia lui Propp sau de analiza fantasticului a lui Caillois): "Eşti murdară ca un balaur". Moştenind, după cum se vede, geniul lingvistic de la ramura maternă, Bebukanul nu ezita să ne demonstreze apoi cum se comportă un zmeu izinit (sunt sigur că gustaţi aliteraţiile şi pe stomacul gol).

Antilacrimogenă

Mama o roagă pe Kiki să-şi strângă jucăriile, doar pentru primi un refuz sec din partea Bebukanului. Desigur, berbecii trebuie persuadaţi în chip mai elaborat, aşa că prima nu se dă bătută, apelând la afecte: "Vrei să se supere mama?". Doamna Goe, din nou, nu ezită: "Da". Mama rămâne consternată, timp suficient pentru ca BB să-şi intensifice tirul: "Să nu plângi acum!".

Terorism citric

Transmitem, cu destulă întârziere, ce-i drept (instantaneul datează de anul trecut), o fotografie a unui huligan care, cocoţat pe o maşină a miliţiei (observaţi, vă rog, culoarea), aruncă, în mulţime, cu lămâi, pentru a provoca, astfel, o reacţie alergică. Reporterul a înregistrat imaginea cu ochii scăldaţi în limonada propriilor lacrimi, iar întreaga scenă i-a lăsat un gust cam acru, dacă nu de-a dreptul amar.

Lacustră

Intriga scenariului nostru matinal poate fi rezumată astfel: de faţă cu BB, Abu o pune pe Păpuşa Jasmine pe oliţă. Ideea, de o simplitate genială în ochii Bebukanului, are, precum Oul lui Columb de odinioară, un succes monstruos: rând pe rând, Albinuţa, Bufniţa, Căluţul Albastru (nu vă gândiţi la porcării stănesciene), Hipopotanul Loz (transciere fonetică fidelă), Mickey, Nick şi Păpuşa Moale "plouă cu pipi", în expresia lui Kiki. Aversele variază ca durată şi intensitate în funcţie de mărimea vezicii fiecărui personaj. Până la urmă, scapă cine poate din acest tsunami urinar.

Pissing on Your Fireworks

Vă amintiţi, desigur, de Geta, acea nouvelle riche din Băile Herculane, descrisă într-o frustra(n)tă postare de anul trecut. Ei bine, tânăra şi-a petrecut Revelionul în Africa de Sud (pentru oamenii de cultură, este vorba despre ţara care va găzdui viitorul campionat mondial de fotbal), de unde vă trimite un salut sfidător, însoţit de marele refren al Bebukanului: "Elefantul Bibi/Care face pipi..." (pahidermul are o prostată de invidiat).

Opiul intelectualilor

este, în opinia lui BB, un volum fără ilustraţii. Una dintre cele mai înfiorătoare plicticoşenii ivite pe pământ este cărămida lui Michel Winock, Secolul intelectualilor, lecturată cu aviditate snoabă de Abu. În cele peste şapte sute de pagini, poţi să dai cu tunul şi nu găseşti nici măcar o drojdie de fotografie. Sentimentul minier al fiinţei i-a dictat Bebukanului unica atitudine acceptabilă în confruntarea cu asemenea pornografii ale raţiunii. Kiki dixit: "Bat cartea, că n-are poze".

Geta Loves Jumbo

Pun pariu că, preocupaţi de mizilicuri fenomenologice, precum carieră, putere, acumulare de capital, habar n-aveaţi de existenţa unei subspecii a elefantului asiatic. Mă refer la elefantul pigmeu de Borneo, a cărui populaţie totală nu depăşeşte o mie de exemplare, potrivit unor estimări recente. Ei bine, un pahiderm se găseşte la Băile Herculane, fiind în proprietatea unei anume Geta, patroana hotelului omonim din staţiune. Un paparazzo îndrăzneţ pe teren, dar laş când vine vorba de lege a realizat două fotografii cu sus-numita nouvelle riche: una care o surprinde în faţa averii imobile, cealaltă - deasupra averii cvasi-mobile.

Zoo-ipocrizie

Vă amintiţi de inspectorul de la Protecţia Animalelor, surprins, cu câtva timp în urmă, în compania unui urs panda? Ei bine, o echipă de investigaţii a reuşit să intre în posesia unui document incriminator, care demonstrează, în mod clar, ipocrizia periculoasă a slujbaşului de stat. Acesta, iată, profită de frăgezimea vârstei şi sfidează opinia publică, purtând în jurul gâtului o somptuoasă blană de nurcă. Gestul se vrea, probabil, o replică la comportamentul unei creaturi politice de apă, care posedă un nume ridicol (de plantă erbacee din familia leguminoaselor) şi care se îmbracă în uniforma armatei germane.

Iepuraşul antropomorfizat

Ca să nu-i mai sperie pe copiii deprinşi să întâlnească animale doar în desenele animate, Iepuraşul a decis să se dea de trei ori peste cap şi să se transforme în fetiţă. Astfel, înmânarea cadourilor pascale s-a putut realiza de la egal la egal. Dac-aţi avea fler de detectiv, v-aţi putea da seama că mama Iepuraşului antropomorfizat este profesoară de germană dintr-un detaliu sartorial picant: BB poartă sandale cu şosete, întocmai turiştilor nemţi, cunoscuţi în Europa drept "arbitri ai eleganţei".