Eşecul unui ritual respectabil

A venit, în fine, şi cea de-a cincea aniversare a Bebukanului. Încă de dimineaţă, telefoanele încep să zbârnâie pios, cu acea deferenţă mocnită cu care se încumetă să răsune glasul muezinului în urechea abulică a unui şeic saudit. Excedată de avalanşa de urări de "la mulţi ani" cu care este asaltată din toate părţile, Kiki ascultă cu calm interpelarea moronică, "astăzi e ziua ta", şi mormăie: "Da, ştiu, ştiu".

Buchet de ziua mamei

Astăzi, de ziua mamei, Kiki merge cu Abu la florărie, ca să cumpere un mare buchet de trandafiri (desigur, roz). Acasă, o trezeşte cu blândeţe pe mama, şi, acoperindu-şi faţa cu mîinile, plusează, după interminabilele aperitive de "te iubesc atât de mult, eşti cea mai frumoasă de pe planetă", cu sapienţiala: "Nu vreau să mai văd chipul lumii, vreau să văd doar chipul tău".

Faza anului

"Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea (ceea ce, în grafia elevilor eminenţi din zilele noastre, s-ar transcrie "dea waţi ascunselea")", propune mama. "Bine", zice Kiki, "uite, eu îmi acopăr ochii, număr până la zece şi mă ascund, iar tu mă cauţi". "Dar nu se joacă aşa", ripostează mama, "dacă tu numeri, eu trebuie să mă ascund". "Nu, nu", precizează Kiki, într-o demonstraţie de logică imbatabilă, "ăsta e alt joc, noi jucăm acum soţia lui de-a v-aţi ascunselea".

Felicitare de Craciun

Personalize funny videos and birthday eCards at JibJab!

De Crăciun, BB a primit acest cadou din partea marelui ei prieten, Chilly Willy. Sperăm să recunoaşteţi personajele. Ho-ho-ho fidelilor admiratori bebukanici!

Pentru opţiunea Full Screen, click aici

Suavul monstru

Întrebată ce cadou vrea să-i facă lui Abu de ziua lui, Kiki are deja o idee: "O să-i iau un film cu monştri". Se pare că micile secrete ale ochelaristului au început deja să transpire...

Patru ani

Lenea naratorului face ca postarea legată de ziua Bebukanului să vină cu o întârziere de o săptămână (noroc că blogul oferă posibilitatea discretei resetări a datei). Festivitatea, destul de filistină pentru pretenţiile de etern revoltat ale lui Abu, s-a desfăşurat într-un restaurant (actul I) şi la genitori acasă (actul al II-lea). Localul a fost foarte bun (cam ca la mama acasă, pe scara Caţavencilor), însă finalul, cu tortul fastuos, pe care se plimbau Zăpada, prinţul, caleaşca lor şi cei şapte pitici, a întrecut orice închipuire. BB, foarte mândră de cadouri şi de propria toaletă, declara senină, în oglindă: „Of, nu e bine să fii atât de frumoasă”. Jenaţi, mama şi Abu au venit cu sfaturi ipocrite: „Nu trebuie să zici despre tine aşa ceva; lasă-i pe alţii să observe asta şi să zică dacă aşa vor ei”. Kiki s-a luminat: „Bine atunci, îi las pe ei să observe şi după ce au terminat de spus, spun şi eu”.

Întrebare dificilă

Că tot a fost ziua mamei, pe 11 martie, Abu şi-a permis o întrebare actuală: "Câţi ani ai?". BB, gânditoare: "Asta e foarte greu de spus".

Faza anului

Probabil că filmuleţul de mai jos reprezintă faza anului: vă invit să râdeţi fără jenă de Kiki, care, de altfel, neconsolată de nici unul dintre genitori, ajunge să-şi spună, cu tandreţe, "BB". Ce inimă de piatră a avut operatorul, care a continuat să filmeze în pofida a orice?

(În definitiv, încercaţi să răspundeţi dumneavoastră la întrebările Bebukanului, dacă vă credeţi aşa de tari.)

N.B. Pentru o vizionare optimă, dublu click pe imagine.

În aşteptarea Ăluia: strategii de asalt

Mâine, a aflat BB, apare Ăla. Momentul nu mai poate fi amânat, prin urmare, trebuie acţionat conform unui solid principiu de luptă corp la corp (nu degeaba Luci, unchiul Bebukanului, şi-a luat recent centura neagră la karate: respect, şefule). Rugată să repete poezia, Kiki refuză demn şi formulează următorul plan de atac: "Îi iau jucăriile, îi dau un şut şi-l arunc pe geam".

Moş Nicolae sau generozitatea necondiţionată

Deşi e departe de mine gândul că BB e genială (John Stuart, fiul lui James Mill, învăţa elina la trei ani), pot să vă mărturisesc, lucid, că ea depăşeşte normalitatea, dacă prin normalitate înţelegem previzibilul unei replici sau predictabilul unui raţionament. Luna aceasta, îşi fac apariţia doi moşi, care, prin natura lor, incarnează două tipuri de generozitate: una fiind necondiţionată, iar cealaltă - condiţionată. Concret, dacă Moş Nicolae aduce daruri în deplină discreţie, plasându-le în încălţăminte, fără ştirea proprietarului acesteia, Moş Crăciun este o râmă cu un comportament care aminteşte de trucurile pedofililor: dă bomboane numai dacă i se spun poezii. Bebukanul a intuit foarte bine această distincţie pe care eu o enunţ cu obişnuita şi inutila pompă academică, mărturisindu-i mamei că nu vrea ca "ăla" să-i aducă vreun cadou (observaţi, vă rog, şi ritualica evitare a pronunţării numelui adversarului). Evident, Kiki s-a arătat mult mai deschisă faţă de cadoul oferit de vizitatorul din 6 decembrie, precizând şi ce anume şi-ar dori din partea lui: "Un ţăran, care să ne sape pământul la moşie". Proletari din toate ţările, uniţi-vă: de ce naiba au mai creat Troţki Armata Roşie şi Dzerjinski CEKA?

Crizanteme

Pe 18 octombrie, ca în fiecare an, a fost ziua lui Abu. Din păcate, lenea genitorilor a făcut imposibilă sincronizarea dintre postare şi eveniment, aşa că naratorul este constrâns să vă prezinte o ştire de ultimă oră. În această seară, mama, în pasă simbolistă, îi sugerează lui Kiki să picteze un buchet de crizanteme (cf. supra). BB are însă o idee mult mai bună: "Ba nu, un pipi şi un caca". Inutil să adaug aici că întreaga scenă este complicată de intervenţia lui Abu, care sugerează să se deseneze doi pipi şi doi caca, în caz că una dintre dejecţii nu e pusă în lumină aşa cum se cuvine.

Ziua Bebukanului

Gata; precum bănuiaţi deja, a sosit şi aniversarea Bebukanului. Kiki împlineşte astăzi trei ani, însă genitorii şi bunicii au sărbătorit-o, ca oltenii grăbiţi, încă de sâmbătă. S-a consumat un grătar fabulos (cârnaţi, copane de pui, cotlet de porc, plus câteva ciuperci amărâte, să se bucure şi vegetarienii), dibaci rumenit de tataie Vasile, s-a mâncat tortul de ciocolată, pregătit de mamaie Rodica, şi s-au desfăcut cadourile: Buni şi tataie Bastu i-au adus un splendid set de role, susmenţionata pereche de bunici, o frumoasă bicicletă (cf. supra), iar părinţii, că sunt mai râmoşi şi mai utilitarişti, o bucătărie de jucărie. În fine... Astăzi, Buni o anunţă cu mare pompă pe BB că a venit ziua ei, la care copila, derutată de accelerarea ubuescă a timpului exterior, se miră: "Iarăşi?".

Ziua mamei

Ca şi în cazul aniversării lui Abu, nu ştiu cum să vă transmit o ştire ca aceasta altfel decât direct: acum trei zile, a fost ziua mamei, pe care însă am sărbătorit-o abia ieri. BB i-a cântat, cu patos, "La mulţi ani" şi "Happy Birthday" (ultima chestie fiind învăţată nu de la Abu, cum v-aţi fi aşteptat, ci de la buni), fără a omite însă ultimul şlagăr, "Melcul" (personajul eponim a fost pişcat de o furnică; eu decelez, cu oroare, şi un substrat sexual în intrigă, însă poate că mă lovesc de ceea ce Umberto Eco numea "limitele interpretării). Mâncarea a fost variată, gustoasă şi îmbelşugată; probabil că, dacă n-ar fi fost criză, am fi avut la dispoziţie mult mai puţine lucruri. Kiki vă urează poftă bună şi somn uşor în continuarea programului.

Profondo rosso

Ultimul număr din Times Literary Supplement publică un interviu pe care un critic local, de extracţie proletară, Terry Eagleton, i l-a luat celebrei gânditoare Alexandrina Găinuşe (ex-membru al Consiliului Politic Executiv al Partidului şi viceprim-ministru în guvernul Constantin Dăscălescu). S-a discutat despre activitatea de propagandă din cadrul regimului comunist, precum şi despre adevăratul sens al orientării marxiste, care se pierde în speculaţiile teoretice ale primului, dar care se menţine transparent în viguroasele bucăţi de oratorie ale ultimei. În final, tovarăşa Găinuşe, îmbrăcată într-o seducătoare uniformă roşie, i-a demonstrat sclifositului doctor în literatură cum se construieşte socialismul: totul începe, ca într-un film de propagandă de Dziga Vertov, cu o răsunătoare rundă de aplauze hotărâte.

Moş la Bebukan

Un număr semnificativ de spectatori ne bombardează cu mesaje patetice, prin care suntem imploraţi să difuzăm filmul secret (în versiunea Director's Cut) al întâlnirii dintre Moş şi Bebukan. Trebuie să vă anunţăm că puteţi savura numai varianta cenzurată de NKVD. Oricum, pe BB nu a mişcat-o prea tare vizita hibernală: dovada ne este furnizată de recentul dialog dintre ea şi mamă: "Ai auzit că, la anul, Moşul vrea să fii mai cuminte şi să-i reciţi mai multe poezii" (textul tipic de spălare pe creier infantilă). "Nu vreau". "Şi cu Moşul ce facem?", insistă mama. "Perne pe cap", hotărăşte Kiki.

Definiţia Anului Nou

Epura timpului nascent vă este oferită, deloc suprinzător, de Bebukan. Întrebată de mamă dacă ştie ce înseamnă Anul Nou, BB răspunde je-m'en-fichist: "Da, Brad". Se referă, probabil, la Romulus Brad, că Johnny sună afectat, iar Traian - de-a dreptul greţos. Cheers, mates...

Kikiodiseea

Probabil că nasul dumneavoastră fin a amuşinat deja discursul împănat de plicticoase referinţe culturale al naratorului acestui blog. De aceea mă gândeam să vă scutesc de intertextualitate savantă şi urât mirositoare măcar la final de mandat, pardon, de an. Regret să vă informez însă că-mi va fi imposibil să vă acord dispensa, fiindcă, în plină criză de succesiune moşică, tataie Vasile, proaspăt deconspirat de obiectivul BB14042007, a fost substituit de un fost vecin al lui Abu, poreclit, după cuceritorul din Itaca, Ulise. Acesta s-a prezentat la datorie în faţa unui Bebukan destul de cool, care, întrebată cum se numeşte, a răspuns simplu: "Kiki". A urmat recitarea sincopată şi lipsită de entuziasm a poeziilor "Căţeluş cu părul creţ", "Pisicuţă, pis, pis, pis" (îmi arde buza să transform fricativa alveolară surdă în consoană geminată, dar o drojdie de bun-simţ mă împiedică) şi "Nene Cocoban" (textul îi aparţine mamei, surprinse într-un moment de genială expansiune poetică). Evident, post festum, Moşulise a deşertat un sac de cadouri la picioarele Bebukanului, plecând să-şi refacă stocul de daruri în peştera lui Polifem (ştiu, ştiu, altă referinţă ridicolă, dar, dacă aţi ajuns până aici, înghiţiţi-o şi pe aceasta; vă promit că e ultima din 2009). Fotografia o prezintă pe BB într-o aşteptare godotiană (na, că nu m-am putut ţine de cuvânt).

Pe barba ta că tu eşti?

Vine o vreme, feţii mei, când încetezi să mai crezi în Moş Crăciun. Cauzele sunt diverse: glasul, odată misterios, începe să semene tot mai mult cu cel al unchiului dinspre mamă, barba imaculată alunecă din neatenţie, dezvăluind obrazul bunicului, în fine, mâinile se mişcă repede, dar nu suficient de repede, pentru a feri de căutătura infantilă un inel purtat doar de naş. Mai presus de orice însă, schimburile intelectuale dintre copiii de la grădiniţă aruncă o umbră pozitivistă asupra celei mai frumoase ficţiuni din istorie. Iată că, arzând, după modelul culturii române, etapele, precocele Bebukan a făcut o descoperire uluitoare. În timp ce privea, la calculator, câteva dintre pozele de la Crăciunul trecut (cf. supra), BB a exclamat: "Uite-l pe tataie, îmbrăcat în roşu". Forţaţi de circumstanţe, genitorii au apelat la serviciile unui Moş de rezervă; detaliile vi le voi furniza în proxima postare. Până atunci, clătiţi-vă ochii cu limba micului detectiv şi cu atitudinea sa ireverenţioasă faţă de laponul burtos.

E Nicolae, erou între eroi

Slalomând cu abilitate printre dictatori şi prostănaci, Moş Nicolae s-a prezentat la datorie. O aveţi în faţă pe BB la deschiderea sacului cu surprize, prefăcându-se vag interesată de unul dintre cadouri. Pe cât se poate omeneşte bănui, Bebukanul este, în afara mogulilor, singurul cetăţean român care a văzut de aproape o raniţă plină cu daruri.

Paleontologia Jună

Ce titlu, s-ar spune, discret parfumat antifrastic! Nu râdeţi însă, fiindcă organizaţia ştiinţifică menţionată a dat o adevărată lovitură, descoperind, într-un frigider Fram de pe ruinele vechiului castru roman Pelendava, un dinozaur pitic, numit, după culoarea sa dominantă şi după primul sit în care a fost identificat un exemplar similar, Verde-de-Paris. Şeful echipei de investigaţii, Cocoban Bebukan, nu a ratat ocazia ca, după ovaţiile ce au încununat victoria, să încalece dobitocul antediluvian ca pe o mârţoagă din proza lui Agârbiceanu.

N.B. Pentru cei care au preferat să uite traumele din gimnaziu, menţionez că este vorba despre Bator din Fefeleaga.