
Se spune că metoda cea mai sigură de a-ţi înstrăina cititorii constă în adoptarea unui ton ireverenţios faţă de ei. A venit vremea să-i probez eficacitatea. Pariez că râmele intelectuale care, chiar în această clipă, lecturează cu inexplicabilă aviditate ifosele pretins umoristice ale naratorului nu-şi fac timp, între ştergerea ochelarilor şi degustarea unui nou volum de Platon (Pardău, nu vă speriaţi), să pună mâna pe o lopată şi să-şi cureţe zăpada din faţa casei. Ştiu, veţi pretinde că locuiţi la bloc, că aveţi doctorate şi că, de altfel, în acest scop există prolii, morlocii sau cum vreţi să-i numiţi pe cei cu gulerele nici măcar albastre, ci de-a dreptul negre, dar vă avertizez că argumentele invocate nu ţin. Aţi face mai bine să vă deschideţi larg pleoapele încărcate de poezie şi să luaţi aminte la demonstraţia de forţă a Bebukanului, că mâine, poimâine vine Apocalipsa şi vă treziţi că nu vă pricepeţi la nimic.