Dieta cu ruj

Oamenii urmează diferite diete, iar ele sunt respectabile atâta vreme cât conţin carne. Dacă avem în vedere însă cutumele gastronomice din România, există şi extremişti periculoşi: dintre ei, unii sunt vegetarieni (ăştia trebuie biciuiţi în piaţa publică, pentru că se fac vinovaţi de coruperea bunelor moravuri), alţii - vegani (ăştia trebuie direct executaţi, fără proces, fără drept de apel). Numai o minoritate insignifiantă se hrăneşte cu ruj; singurul exemplar autentificat din acest grup culinar este BB. Pe când muşca pofticioasă din batonul cărămiziu, Kiki a fost surprinsă şi arestată de Poliţia Stomacului. Nu vom reveni cu amănunte.

Iluminări

Abu este o râmă. Numele predicativ poate părea şocant, însă altul mai potrivit nu-mi vine în minte. Ca toţi şoferii care s-au canonit (totuşi, nemergând până la a se canoniza) să-şi ia o maşină, omul nostru dă dovadă de prudenţă maximă atunci când ninge, astfel că "roaba" sa (pentru a utiliza termenul mamei) rămâne parcată în scuar, sub un strat de zăpadă mai gros decât averea ilicită a unui mogul autohton. Astăzi, BB este informată de părintele său că va fi dusă la Buni şi la tataie Bastu cu vehiculul familial. "Nu cu taxiul?", se miră Kiki. "Nu, mergem cu maşina noastră". "Dar e îngropată sub zăpadă". "N-o să mai fie, că o să dea Abu zăpada la o parte", i se spune. "Dar de când s-a făcut Abu aşa de deştept?", întreabă Bebukanul.

Aere cu diamante

Acum, că are doi ani şi aproape zece luni, Bebukanul priveşte înapoi cu dispreţ: "Când era mică, BB zicea tololon, nu televizor, cacucor, nu calculator, ocon, nu rechin". Personal, dezaprob cu tărie acest sentiment de ortoepie mic-burghez şi o chem pe Kiki să-şi facă autocritica. Nu pronunţa şi tovarăşul Ceauşescu Nicolae, până nu l-a mai lăsat tovarăşul Iliescu Ion, "pretini", "agenturili" şi "falş"?

Evidenţă semantică

Un mic dialog s-a consumat, recent, între Abu şi Bebukan. Primul întreabă: "Cine e cel mai drag BB al nostru?". A doua răspunde: "Kiki, cine altcineva?".

Dracula

Tocmai am descoperit că Bebukanul are tendinţe vampirice. Astăzi, pe când tăia pâinea cu cuţitul (nu mă întrebaţi cum a ajuns obiectul în mâna ei), BB s-a tăiat la deget. Din fericire, nu e cazul să vă scoateţi batistele, fiindcă buba s-a dovedit superficială. Bravă până la capăt, Kiki nu a început să se smiorcăie. Mai mult, la vederea sângelui, ea a devenit curioasă şi, punând limba pe rană, a zis: "E foarte bun sângele" (de altfel, până la rostirea acestor cuvinte, nimeni nu observase incidentul). Bela Lugosi, Christopher Lee, Gary Oldman, pleoapa la copil; îi prevăd o frumoasă carieră în branşă.

Proprietarul de ciclopi

Cum Mnemosyne stăpâneşte în minţile dumneavoastră (the daughters of Memory, cum ar fi zis Blake, sunt mai numeroase decât the daughters of Inspiration), vă amintiţi, desigur, de Kikiodiseea şi de peştera ochiosului fiu al lui Poseidon. Acolo, Polifem i-a invitat la masă pe şase dintre soţii lui Ulise, însă nu ca subiecţi ai dineului, ci ca obiecte ale acestuia. În memoria teribilului symposion, m-am gândit să vă decupez un detaliu dintr-o replică a Bebukanului, angajat în dialog cu Ursuleţul: "Da, cred că mai am vreun ciclop pe acasă".

Moş la Bebukan

Un număr semnificativ de spectatori ne bombardează cu mesaje patetice, prin care suntem imploraţi să difuzăm filmul secret (în versiunea Director's Cut) al întâlnirii dintre Moş şi Bebukan. Trebuie să vă anunţăm că puteţi savura numai varianta cenzurată de NKVD. Oricum, pe BB nu a mişcat-o prea tare vizita hibernală: dovada ne este furnizată de recentul dialog dintre ea şi mamă: "Ai auzit că, la anul, Moşul vrea să fii mai cuminte şi să-i reciţi mai multe poezii" (textul tipic de spălare pe creier infantilă). "Nu vreau". "Şi cu Moşul ce facem?", insistă mama. "Perne pe cap", hotărăşte Kiki.