Poveste de ziua lui Abu

Din întîmplare, BB rămâne acasă doar sub supravegherea lui Abu, chiar de ziua lui. Răsfoind un album de artă, Kiki inventează o naraţiune pornind de la imaginile colorate, iar personajul central al povestirii din această seară este, spre stupefacţia lui Abu, un anume Golde Iubescu. Individul, care, după nume, cel puţin, nu pare cetăţean român, trage să moară, însă mulţimea, ignorantă şi aburită de sentimentalism, nu-l lasă: "Te rugăm, Golde Iubescu, nu muri!". Finalul derapează în tuşe trakliene; enunţul e lapidar, ca un vers din Grodek: "Dar Golde Iubescu a murit într-o zi de vară". Prea târziu, Abu este deja pe jos.

Suavul monstru

Întrebată ce cadou vrea să-i facă lui Abu de ziua lui, Kiki are deja o idee: "O să-i iau un film cu monştri". Se pare că micile secrete ale ochelaristului au început deja să transpire...

Ce e parfumul? Visul unei umbre...

Asemenea mai multor profesori universitari de filosofie, Kiki nu are sentimentul ridicolului în panseuri; numai analfabetismul o împiedică să se manifeste în scris, precum confraţii ei sus-citaţi. În maşină, în drum spre grădiniţă, pe ea o deranjează faptul că Abu nu vrea să-şi atârne, ca tot cocalarul autohton, un flacon frumos mirositor de oglinda retrovizoare. Totuşi, ochiul ei abil distinge un matinal joc de lumini, aşa că se lansează în speculaţii metaforice, cu pronunţat iz pindaric: "Uite, Abu, zicem (asta înseamnă, în Kikispeak, ne prefacem) că e un parfum acolo, făcut din umbră".

Jenant

Pe drumul de întoarcere de la mare, în maşină, şoferul (e vorba despre Abu, desigur, care, atunci cînd are ocazia, pozează şi el în persoană importantă, gen conducător auto, paznic sau gestionar) iniţiază un dialog sub orice nivel intelectual: "Îţi place de Abu?". "Da", răspunde Kiki, neomiţînd să adauge: "dar mai mult de mama". "Îţi place totuşi mult şi de Abu?", se afundă omul în mlaştina penibilului. "Bine, îmi place mult şi de tine, ca să nu te superi".

Vitamine gratis

Pentru a face sport, ai nevoie de energie. Kiki mănâncă niște felii de banană și anunță pe un ton important: „Vitamine gratis!”.

Te fac şerif

În scurta, dar intensa perioadă de golăneală a lui Abu (care s-a întins pe aproximativ cinci ani), una dintre cele mai prizate farse era aceea a şerifului. Tehnica, învăţată de la vagabonzii mai mari, consta în umilirea adversarului prin brusca tragere în jos a nădragilor acestuia. Într-o pasă proustiană, Abu o întreabă pe BB: "Vrei să te fac şerif?". "Ce-i aia?", vine întrebarea circumspectă. "Adică să-ţi dau pantalonii jos". Kiki este revoltată şi începe să gesticuleze cu mâna, ca Ion Iliescu în zilele bune: "Abu, ai văzut-o tu pe buni în fundul gol? Ai văzut-o pe mamaie Rodica în fundul gol? Pe tataie Bastu? Pe tataie Vasile? Nimeni nu umblă cu fundul gol", conchide ea filosofic. Apoi, reflectând suplimentar, Bebukanul întreabă: "De ce nu te faci pe tine şerif?".

Cealaltă posibilitate

Acum, că mama și Abu sunt plecați, au loc conversații în trei, pe skype. Kiki sondează terenul pe frontul natalității: „De ce nu-mi faceți o surioară?”. Mama: „Vrei tu?”. „Da!”. „Bine, dar dacă iese băiețel?”. Kiki ruminează: „Băieții se bat, aleargă, se joacă tot timpul cu pistoalele... Mai bine rămâne așa”.