Bucătari şi cuci

Ca să nu rămâie mai prejos faţă de grădiniţa anglofonă, mama face exerciţii de germană cu Kiki. În cartea dichisit colorată, apare un cuvânt nou: "ce înseamnă Kuckuck?". "Nu ştiu", vine răspunsul sincer. "Înseamnă cuc. Ce-i aia cuc?". Bietul copil, derutat: "Bucătar...".

N.B. (pentru non-anglofoni) De la grădiniţă, Kiki ştie că, în engleză, "bucătar" se spune "cook", pronunţat (aproximativ) [kuk].

Chibiţărie

Un pasionant scenariu agonal îi opune pe Abu şi pe mama. Miza? Cine s-o adoarmă pe Kiki în seara respectivă, narându-i o poveste. În cea mai bună tradiţie a genitorilor denaturaţi, fiecare încearcă să paseze responsabilitatea în curtea celuilalt. "O culci tu, că eu am fost plecat toată ziua!", tună, stentorian, Abu. "E rândul tău!", protestează pârâta. "Te rog, sunt obosit...", clamează din nou părintele "extenuat". Kiki, a cărei opţiune maternă nu mai trebuie subliniată, chibiţează de pe margine, bătând din palme: "Aşa, Abu, ţine-o tot aşa, ţine-o tot aşa!".

Faza anului

"Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea (ceea ce, în grafia elevilor eminenţi din zilele noastre, s-ar transcrie "dea waţi ascunselea")", propune mama. "Bine", zice Kiki, "uite, eu îmi acopăr ochii, număr până la zece şi mă ascund, iar tu mă cauţi". "Dar nu se joacă aşa", ripostează mama, "dacă tu numeri, eu trebuie să mă ascund". "Nu, nu", precizează Kiki, într-o demonstraţie de logică imbatabilă, "ăsta e alt joc, noi jucăm acum soţia lui de-a v-aţi ascunselea".

Felicitare de Craciun

Personalize funny videos and birthday eCards at JibJab!

De Crăciun, BB a primit acest cadou din partea marelui ei prieten, Chilly Willy. Sperăm să recunoaşteţi personajele. Ho-ho-ho fidelilor admiratori bebukanici!

Pentru opţiunea Full Screen, click aici

Cinci kilograme de Haribo

Exasperați de mișcările browniene bebukanice, bieții genitori recurg la arma de prost-gust a amenințării: „Dacă nu ești cuminte, te dăm la niște străini și luăm pe tine cinci kilograme de bomboane Haribo”. Kiki nu se lasă convinsă: „N-o să mă dați”. Abia acum se prind și tăntălăii că e ceva în neregulă cu serenitatea copilului: „De ce?”. BB precipită ghilotina logicii asupra grumazurilor descoperite: „Păi, atunci cine o să mai mănânce bomboanele?”.

Make It New!

Aceia dintre dumneavoastră care nu au binevoit să învețe o meserie își amintesc de marele îndemn modernist al lui Ezra Pound, adresat în special poeților. Kiki respectă, inconștient, acest deziderat atunci când, cuprinsă de mare amor, strecoară, printre mângâieri cu destinație maternă, următoarea comparație: „Mama, ești fină ca o clătită!”.

Aşchia nu sare departe de trunchi

Cei care-l cunosc pe Abu din gimnaziu şi, încă mai pregnant, din liceu ştiu că omul nostru era un antitalent sportiv. Prin clasa a zecea, un nefericit profesor i-a arătat o capră peste care trebuia executat un salt şi un cal peste care trebuia efectuată o rostogolire, o mişcare în succesiunea celeilalte. Abu a dat metaliceşte din pleată, i-a arătat cadavrului didactic tâmpla şi a ieşit cu demnitate aulică din sala de gimnastică. Lasă că şi mama era o catastrofă similară: mişcările ei nu puteau fi înregistrate decât dacă observatorul îşi stabilea repere clare în spaţiu. Iată că destinului îi place să repete, ca un latinist prăfuit, situaţiile: priviţi cu cât sictir tratează Kiki exerciţiile de educaţie fizică de la grădiniţă.