Paleontologia Jună

Ce titlu, s-ar spune, discret parfumat antifrastic! Nu râdeţi însă, fiindcă organizaţia ştiinţifică menţionată a dat o adevărată lovitură, descoperind, într-un frigider Fram de pe ruinele vechiului castru roman Pelendava, un dinozaur pitic, numit, după culoarea sa dominantă şi după primul sit în care a fost identificat un exemplar similar, Verde-de-Paris. Şeful echipei de investigaţii, Cocoban Bebukan, nu a ratat ocazia ca, după ovaţiile ce au încununat victoria, să încalece dobitocul antediluvian ca pe o mârţoagă din proza lui Agârbiceanu.

N.B. Pentru cei care au preferat să uite traumele din gimnaziu, menţionez că este vorba despre Bator din Fefeleaga.

Anotimpurile

Eforturile lui Abu de a-i preda Bebukanului numele anotimpurilor s-au izbit, previzibil, de o plictiseală comparabilă cu cea a studenţilor din anul I, obligaţi să asculte tirade obositoare despre sezoanele trucate ale cronicarilor. Oricum, un fragment de conversaţie merită citat aici. "Aşadar, cel dintâi anotimp este... pri-mă... hai, că ştii... pri-mă..." suspendă Abu, convenabil, răspunsul. Acesta cade fulgerător, ca o lovitură de karate: "Primăbebe".

N.B. Fotografia a fost realizată în cea dintâi primăbebe a lui BB.

Die unendliche Geschichte

Seara, înainte de culcare, se trezeşte curiozitatea epistemică a Bebukanului. Are loc următorul dialog între copil şi Mamă: "Unde e Buni?". "La casa ei, mama". "De ce?". "Acolo stă ea". "De ce?". "Pentru că fiecare om are casa lui; Buni şi Tataie Bastu au casa lor, Mamaie Rodica şi Tataie Vasile au casa lor, noi avem casa noastră". "De ce?". "Pentru că aşa e, mama". BB, meditativ: "Aşa e povestea".

Polul Sud

Suntem în măsură să vă prezentăm o imagine cu primul om care a atins, pe jos, Polul Sud, cu mult timp înainte de performanţele lui Amundsen sau Scott. Bebukanul, fiindcă despre el este vorba, s-a fotografiat împreună cu ayatollahul pinguinilor, identificat graţie irezistibilei cravate roşii din jurul gâtului. BB a profitat de vremea frumoasă (în pofida frigului pătrunzător, zăpada lipseşte) şi a rămas să se joace prin parcul din jurul polului, amenajat şi întreţinut cu pricepere de serviciul de salubritate antarctic.

The Last Queen of Scotland

nu a fost, după cum consemnează (plictisitor) analele, Anne, fiica lui James VII, ci acest personaj bebukanic. Clár I îşi prezintă (cu solemnitate regală) giuvaerul coroanei, Koh-i-Noor, şterpelit de supuşii săi de la îngrămădiţii de englezi la capătul unui concurs spiritual, reunind mai multe şcoli de whisky.

Who the f... is Alice?

Whoa! Ce întrebare ruşinoasă! Nu-l învinuiţi însă pe narator, care a preluat un simplu refren de la Smokie. Şi aceasta fiindcă acum, în era intertextualităţii vibrante, vecina Alice se confundă, până la indistincţie, cu victoriana Alice. Ultima străbate vizuini iepureşti, pentru a se confrunta cu personaje ce par desprinse din politica românească: Omida, Pălărierul Ţicnit, Regele de Cupă, Grifonul etc. În orice caz, aventurile ei sunt urmărite atent de BB, care, ieri, alerga prin casă, strigând pe un ton disperat: "Aşteaptă-mă, domnule Iepure, aşteaptă-mă, domnule Iepure". Precum se poate vedea din fotografie, Bebukanul l-a ajuns pe individul în cauză. Sper că nu mă veţi considera cârcotaş dacă adaug, în final, că interogaţia din titlu persistă...

Chin de plăcere

Că tot a venit vorba, în micile comentarii anterioare, de cărat greutăţi: BB se plimbă cu un bidon de cinci litri în mâini, sub impulsul propriei conştiinţe, desigur. Golgota improvizată nu se poate străbate în linişte, astfel că lamentările nu întârzie: "Aoleu, spatele meu".