Despre oameni răi, invidioşi pe cei mai frumoşi decât ei II

Confruntată cu absurdul crimei descrise în postarea anterioară, Kiki meditează un timp, apoi încearcă o proiecţie consolatoare: "Dar asta s-a întâmplat mai demult, nu-i aşa? Acum a trecut, nu?".

*fragment din lucrarea Lilith la Marea Roşie de Anselm Kiefer.

Despre oameni răi, invidioşi pe cei mai frumoşi decât ei

Plecaţi pentru o lună la cercetare în Germania, Mama şi Abu o iau pe Kiki la Berlin pentru o săptămână, în ceea ce se dovedeşte a fi prima ei ieşire din ţară. Pe trotuarul din faţa imobilului din Charlottenburg în care locuiesc, se găsesc cinci plăcuţe (Stolpersteine), montate în piatră, în memoria unei familii de evrei deportate şi gazate de nazişti la Auschwitz. Kiki, fireşte, cu acea curiozitate tipic infantilă, se interesează de detalii. Ce pot să-i explice genitorii? Nişte oameni răi i-au omorât în timpul unui război. Şi acum vine întrebarea sfâşietoare, singura, de altfel, care poate sugera dimensiunile inumane ale faptei: "I-au omorât pentru că erau mai frumoşi decât ei?".

Nevoia de frumos

Înainte de o plimbare vesperală, Kiki face un compliment ca la carte: „Vai, buni, cât ești de frumoasă, ca o prințesă”. I se pare că, totuși, ceva nu este în regulă, așa că retractează parțial: „Nu, ești prea bătrână ca să fii prințesă... Ești frumoasă ca o regină”.

Lupta cu sudoarea

Spiller îi dă lui Arrietty o zmeură, fiindcă-i place de dânsa (ambele sunt personaje din desenul animat japonez Arrietty). Kiki o întreabă pe mama: „Tu ce crezi că aş vrea eu, în locul ei?”. „O piersică”, se aventurează mama, gândind că mărimea contează. „Nu. Aş vrea bijuterii, diamante, rochii...”. „Dacă vrei să-ţi aducă toate lucrurile astea, tu ce-i dai în schimb?”. „Păi, eu o să-i dau un deodorant, că, la cât de mult aleargă prin pădure, transpiră şi miroase urât”.

Exhibiţionism angelic

Kiki, chinuită de inspiraţie picturală, îşi alege subiectul desenului din această seară: "O să fac nişte îngeri în puţa goală în faţa publicului". Ea nu omite detaliul semnificativ: "Îngerii sunt orbi, oamenii din sală sunt şi ei orbi". Copilul pare a găzdui doi kilometri de creativitate postmodernă, de vreme ce nu ia în seamă convenţia potrivit căreia indivizii înaripaţi sunt asexuaţi.

Înduioşător

Înaintea plecării din Bulgaria, cu ultima jumătate de leva, Abu a cumpărat un termometru în formă de chitară. Gândindu-se că-i va plăcea lui Kiki, el i-l dă copilului în această dimineaţă. După o scurtă sesiune ludică, în care imită o jam session, BB nu e atentă şi calcă pe obiect, zdrobindu-l. Mama nu se poate abţine: "Fir-ar să fie, nu poţi să faci nimic...". "Cu copilul ăsta", completează, cu spăşită solicitudine, Kiki.

De unde au aflat mantrele despre Kiki?

Într-o conversaţie de astăzi, Kiki strecoară următoarea propoziţie: "Eu sunt aceasta". Abu nu se poate abţine: "Tat tvam asi". "Ce înseamnă?", i se aprind copilului ochii de curiozitate. Cum nu putea să-i spună că tată-său tocmai rostise marele enunţ din Chandogya-Upanishad, mama a ales o soluţie de compromis: "E o mantra". "Ce-i aia?". "E o formulă magică, pe care trebuie s-o repeţi". Kiki cade pe gânduri: "Adică eu sunt aceasta... Dar nu înţeleg ce legătură am eu cu mantra asta".