"Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea (ceea ce, în grafia elevilor eminenţi din zilele noastre, s-ar transcrie "dea waţi ascunselea")", propune mama. "Bine", zice Kiki, "uite, eu îmi acopăr ochii, număr până la zece şi mă ascund, iar tu mă cauţi". "Dar nu se joacă aşa", ripostează mama, "dacă tu numeri, eu trebuie să mă ascund". "Nu, nu", precizează Kiki, într-o demonstraţie de logică imbatabilă, "ăsta e alt joc, noi jucăm acum soţia lui de-a v-aţi ascunselea".
