Paleontologia Jună

Ce titlu, s-ar spune, discret parfumat antifrastic! Nu râdeţi însă, fiindcă organizaţia ştiinţifică menţionată a dat o adevărată lovitură, descoperind, într-un frigider Fram de pe ruinele vechiului castru roman Pelendava, un dinozaur pitic, numit, după culoarea sa dominantă şi după primul sit în care a fost identificat un exemplar similar, Verde-de-Paris. Şeful echipei de investigaţii, Cocoban Bebukan, nu a ratat ocazia ca, după ovaţiile ce au încununat victoria, să încalece dobitocul antediluvian ca pe o mârţoagă din proza lui Agârbiceanu.

N.B. Pentru cei care au preferat să uite traumele din gimnaziu, menţionez că este vorba despre Bator din Fefeleaga.

Anotimpurile

Eforturile lui Abu de a-i preda Bebukanului numele anotimpurilor s-au izbit, previzibil, de o plictiseală comparabilă cu cea a studenţilor din anul I, obligaţi să asculte tirade obositoare despre sezoanele trucate ale cronicarilor. Oricum, un fragment de conversaţie merită citat aici. "Aşadar, cel dintâi anotimp este... pri-mă... hai, că ştii... pri-mă..." suspendă Abu, convenabil, răspunsul. Acesta cade fulgerător, ca o lovitură de karate: "Primăbebe".

N.B. Fotografia a fost realizată în cea dintâi primăbebe a lui BB.

Die unendliche Geschichte

Seara, înainte de culcare, se trezeşte curiozitatea epistemică a Bebukanului. Are loc următorul dialog între copil şi Mamă: "Unde e Buni?". "La casa ei, mama". "De ce?". "Acolo stă ea". "De ce?". "Pentru că fiecare om are casa lui; Buni şi Tataie Bastu au casa lor, Mamaie Rodica şi Tataie Vasile au casa lor, noi avem casa noastră". "De ce?". "Pentru că aşa e, mama". BB, meditativ: "Aşa e povestea".

Polul Sud

Suntem în măsură să vă prezentăm o imagine cu primul om care a atins, pe jos, Polul Sud, cu mult timp înainte de performanţele lui Amundsen sau Scott. Bebukanul, fiindcă despre el este vorba, s-a fotografiat împreună cu ayatollahul pinguinilor, identificat graţie irezistibilei cravate roşii din jurul gâtului. BB a profitat de vremea frumoasă (în pofida frigului pătrunzător, zăpada lipseşte) şi a rămas să se joace prin parcul din jurul polului, amenajat şi întreţinut cu pricepere de serviciul de salubritate antarctic.

The Last Queen of Scotland

nu a fost, după cum consemnează (plictisitor) analele, Anne, fiica lui James VII, ci acest personaj bebukanic. Clár I îşi prezintă (cu solemnitate regală) giuvaerul coroanei, Koh-i-Noor, şterpelit de supuşii săi de la îngrămădiţii de englezi la capătul unui concurs spiritual, reunind mai multe şcoli de whisky.

Who the f... is Alice?

Whoa! Ce întrebare ruşinoasă! Nu-l învinuiţi însă pe narator, care a preluat un simplu refren de la Smokie. Şi aceasta fiindcă acum, în era intertextualităţii vibrante, vecina Alice se confundă, până la indistincţie, cu victoriana Alice. Ultima străbate vizuini iepureşti, pentru a se confrunta cu personaje ce par desprinse din politica românească: Omida, Pălărierul Ţicnit, Regele de Cupă, Grifonul etc. În orice caz, aventurile ei sunt urmărite atent de BB, care, ieri, alerga prin casă, strigând pe un ton disperat: "Aşteaptă-mă, domnule Iepure, aşteaptă-mă, domnule Iepure". Precum se poate vedea din fotografie, Bebukanul l-a ajuns pe individul în cauză. Sper că nu mă veţi considera cârcotaş dacă adaug, în final, că interogaţia din titlu persistă...

Chin de plăcere

Că tot a venit vorba, în micile comentarii anterioare, de cărat greutăţi: BB se plimbă cu un bidon de cinci litri în mâini, sub impulsul propriei conştiinţe, desigur. Golgota improvizată nu se poate străbate în linişte, astfel că lamentările nu întârzie: "Aoleu, spatele meu".

În intimitatea celui mai prost restaurant din România

În timp ce BB îşi face siesta, îmi permit să vă povestesc despre ce au păţit Mama şi Abu în restaurantul sibian Intim, un adevărat bastion al ororilor gastronomice, ascuns chiar în Piaţa Mare. Foamea animalică i-a mânat pe genitori spre acest spaţiu al perdiţiei digestive, iar Moirele i-au împins să comande meniul zilei. Ciorbele, venite cu întârziere, au fost doar proaste (de fapt, chiar mai rău, au fost banale), însă nimic nu le putea avertiza palatele în legătură cu felul principal. Acesta, deghizat în forma unui şniţel de pui cu cartofi fierţi, poate fi trecut cu uşurinţă de cei slabi de înger în rândul semnelor care prevestesc Apocalipsa. Nu vă spun mai mult: dacă vreţi să păşiţi în anticamera iadului bucătăriei autohtone, nu rataţi localul Intim din Sibiu. La plecare, nu uitaţi să-i lăsaţi bacşiş sinucigaşului care a acceptat să vă servească şi acceptaţi roşia pe care v-o oferă Bebukanul.

Calificativ: incalificabil.

Apă acră

Bebukanul i se adresează lui Abu, după ce a sorbit dintr-o ceaşcă plină cu un amestec de apă minerală şi sirop de cătină, hâtru preparat de Mamă, care ştie că Bebukanul nu bea decât apă plată: "Abu, cumperi apă bună; apa asta e acră la limbă". În sistemul binar care ne bântuie imaginaţia, apa nu poate fi decât dulce sau sărată. Confruntaţi cu acest ganz andere care nu intră nici măcar în definiţia îndrăzneaţă a lui Rudolf Otto, genitorii îşi revizuiesc micile concepte lichide. Dacă vă era dor de BB şi de limba ei, le puteţi admira pe ambele într-o fotografie ecvestră.