joi, 30 iulie 2009

Umbra lui Hamlet. La Herculane


Ieri, la Herculane, aflat în camera hotelului, Abu recită cu patos din Hamlet: "Thus conscience does make cowards of us all; / And thus the native hue of resolution / Is sicklied o'er with the pale cast of thought; / And enterprises of great pith and moment, / With this regard, their currents turn awry, / And lose the name of action". Moment în care BB se uită nedumerită, meditând: "Da". Precum vedeţi, relaxarea în faţa vieţii este palma aplicată pe obrazul inutil înneguratului prinţ danez.

luni, 27 iulie 2009

Misterele tehnicilor de cucerire


BB este deja expertă în arta seducţiei, fiind dispusă să le arate şi altora cum să păşească acolo unde n-a mai ajuns nimeni. Pentru aceasta, aveţi nevoie de următoarele ingrediente proaspete: 1. faţă nevinovată, 2. cârlionţi rococo, 3. privire aparent misterioasă, adoptată neglijent în faţa unui nuc. Bebukanul garantează că nu vă trebuie nimic altceva, însă, ca şi în cazul al-iksirului alchimic, secretul rezidă în justele proporţii ale elementelor. Mult succes!

joi, 23 iulie 2009

"What's in a name?"



Într-o piesă care le stoarce încă lacrimi adolescenţilor înhormonaţi, minora Juliet meditează astfel: "What's in a name? that which we call a rose/ By any other name would smell as sweet". "That is Shakespearean bullshit", mi-aş permite o rimă impură. Pentru că ieri, la capătul unui dialog maieutic purtat, în cea mai pură descendenţă socratică, între părinţi şi Bebukan, s-a descoperit cum sunt BB, mama şi Abu. Întrebarea era aceeaşi; se modifica doar subiectul: "Cum este X?". La capătul investigaţiei, a reieşit că prima este "inepeentă" (adică, desigur, "independentă"), a doua - "frumoasă" (aici, nimeni n-are obiecţii), iar al treilea - "murdar" (deşi bietul om se spală conştiincios în fiecare zi). Diotima mai are o singură nelămurire: cum şi-ar distribui genitorii rolurile în "Il buono, il brutto, il cattivo"?

miercuri, 22 iulie 2009

Zoo-ipocrizie


Vă amintiţi de inspectorul de la Protecţia Animalelor, surprins, cu câtva timp în urmă, în compania unui urs panda? Ei bine, o echipă de investigaţii a reuşit să intre în posesia unui document incriminator, care demonstrează, în mod clar, ipocrizia periculoasă a slujbaşului de stat. Acesta, iată, profită de frăgezimea vârstei şi sfidează opinia publică, purtând în jurul gâtului o somptuoasă blană de nurcă. Gestul se vrea, probabil, o replică la comportamentul unei creaturi politice de apă, care posedă un nume ridicol (de plantă erbacee din familia leguminoaselor) şi care se îmbracă în uniforma armatei germane.

duminică, 19 iulie 2009

Iepuraşul antropomorfizat


Ca să nu-i mai sperie pe copiii deprinşi să întâlnească animale doar în desenele animate, Iepuraşul a decis să se dea de trei ori peste cap şi să se transforme în fetiţă. Astfel, înmânarea cadourilor pascale s-a putut realiza de la egal la egal. Dac-aţi avea fler de detectiv, v-aţi putea da seama că mama Iepuraşului antropomorfizat este profesoară de germană dintr-un detaliu sartorial picant: BB poartă sandale cu şosete, întocmai turiştilor nemţi, cunoscuţi în Europa drept "arbitri ai eleganţei".

joi, 16 iulie 2009

Despre arta de a auzi numai ceea ce-ţi convine


Scuze pentru absenţă, dar nu ştiu dacă am motive să-mi fac probleme; mâna de oameni care se uită la acest blog nu se caracterizează nici printr-o impacienţă ieşită din comun, nici printr-o mare inventivitate în aria expletivelor. Câtă vreme genitorii ei s-au preumblat prin ţară, Bebukanul a rotunjit un panseu demn de a fi înregistrat. Orele fiind înaintate, copila este momită de bunici să meargă la culcare. Ea intuieşte însă cea mai bună metodă defensivă: "Nu aude BB; e turdă" (cf. Dicţionar bebukanic).

miercuri, 8 iulie 2009

În sânge de personaj negativ


BB tocmai participă la un casting pentru rolul titular din viitoarea serie Rambo/ Missing in Action. Având în vedere recesiunea, producătorii au decis fuzionarea celor două filme (oricum, Sylvester Stallone şi Chuck Norris nu mai pot fi distribuiţi decât în roluri de bunici sfătoşi). După climax, eroul sau eroina trebuie să ragă asemenea unui berserker de odinioară, scăldându-se în sângele (de culoare, evident, închisă, fiindcă vorbim despre personaje negative) scurs din trupul victimelor chineze/ coreene/ vietnameze (depinde de ţara care va constitui viitorul poligon de tragere al măreţei armate americane). Admirând fotografia, mai are cineva vreo îndoială în privinţa marelui câştigător al selecţiei?

luni, 6 iulie 2009

Alergie la testosteron


Încă de la un an, Bebukanul a demonstrat o aversiune evidentă faţă de cromozomul Y. Chiar şi acum, ca să utilizez, pe dos şi în sens absolut inocent, o frumoasă expresie eufemistică, brevetată de Maximilian Schell într-un film mai vechi, ea preferă compania femeilor celei a bărbaţilor. Fenomenologia înclinaţiei implică o paletă largă de manifestări, de la cele simple, ale somnului, când, pe un ton imperativ, spune "pleacă, Abu" şi se agaţă de mamă, la cele complexe, ale raporturilor sociale, când femeile primesc un pupic drept răsplată pentru un cadou, în vreme ce bărbaţii trebuie să se mulţumească, din păcate, cu o frigidă strângere de mână. Dar nimic din ce v-am spus până acum nu ne-a pregătit pentru supriza de aseară. Găsindu-se, împreună cu părinţii, în casa bunicilor, BB transpiră la capătul unei prelungite sesiuni ludice, astfel încât trebuie schimbată. În scurtul răstimp în care rămâne dezbrăcată, Clara este abordată, nevinovat, de tataie: "dă-mi, te rog, să pup un năsuc...". Replica este năucitoare: "nu goală...". Mostra aceasta de pudoare victoriană mă face să-i deplâng sincer pe viitori ei pretendenţi. Mai are sens să subliniez de partea cărei surori s-ar situa copilul după lectura celebrului poem al Christinei Rosetti, Goblin Market?

P.S. Priviţi, vă rog, în fotografie, o înduioşătoare probă de rezistenţă feminină în faţa agresorilor masculini, indiferent de transferul ontologic implicat (în acest caz, de la antropic la aviar). Până la urmă, nu vi se pare că un mascul se poate împăuna (în fine, încurcăna) în voie atâta vreme cât se menţine de partea CEALALTĂ a gardului?

sâmbătă, 4 iulie 2009

Despre culori


Trebuie să vă mai fac o mărturisire: spre disperarea mamei sale, care o şi vedea păşind pe urmele Berthei Morisot, BB părea că nu cunoaşte culorile. Până acum câteva zile, toată lumea era resemnată. Ori de câte ori era întrebată ce culoare are rochia de pe ea, Clara răspundea, absentă şi plictisită ca un politician versat, "galbenă", indiferent de nuanţele reale ale ţesăturii. Iată însă că genitorii au fost proiectaţi, ieri, în plin suspans: chestionată în privinţa culorilor de pe bluză, fetiţa nu numai le identifică rapid, ci dă şi răspunsuri perfect corecte. Astfel, părinţii se confruntă cu o perspectivă nebănuită: copilul ştie foarte bine culorile, însă consideră că a oferi o replică serioasă unei întrebări cretine este sub demnitatea sa. La urma urmelor, dumneavoastră ce aţi răspunde dacă o persoană v-ar cicăli zilnic cu întrebarea "ce culoare are cămaşa pe care o purtaţi"? Oricum, dacă sunteţi tari cu adevărat, enumeraţi-mi culorile de pe hainele purtate de Bebukan în fotografia de mai sus...

P.S.
À propos
de pictură, ştiaţi că, dacă la un curs universitar de la Litere, veţi avea, ca profesor, nesăbuinţa să deschideţi o discuţie privitoare la frontierele reprezentării estetice, subliniind valoarea unei pânze precum L'Origine du monde de Courbet, se vor găsi destule capete îmbrobodite care să se crucească intens (cu fervoare talibană) şi să-l eticheteze drept "obscen" pe iniţiatorul dezbaterii? Aceasta, repet, se întâmplă în România, stat laic, membru al Uniunii Europene, nu în Afganistan.

miercuri, 1 iulie 2009

Strict secret


Îl aveţi în faţă (mă rog, în spate, dar nu cred că este cazul să derapăm în mici butade zen) pe un oficial al armatei americane, care se străduieşte, cu modestie becaliană, să-şi păstreze anonimatul. Persoana în cauză, purtând uniforma de paradă a 75th Ranger Regiment, este surprinsă de camerele de luat vederi chiar în momentul în care îşi ia rămas-bun de la umanoizii de pe planeta Zorg. Din păcate pentru dumneavoastră, spectatorii roşi de curiozitate precum oasele de pui la cină, extratereştrii sunt deja în navele lor cu fotolii din piele şi climă bizonică, astfel încât nu puteţi admira decât luminile vehiculelor spaţiale. Incidentul are loc într-un orăşel din statul New Mexico, Roswell, localitate înfrăţită cu o comună din judeţul Dolj, Maglavit.