Într-o piesă care le stoarce încă lacrimi adolescenţilor înhormonaţi, minora Juliet meditează astfel: "What's in a name? that which we call a rose/ By any other name would smell as sweet". "That is Shakespearean bullshit", mi-aş permite o rimă impură. Pentru că ieri, la capătul unui dialog maieutic purtat, în cea mai pură descendenţă socratică, între părinţi şi Bebukan, s-a descoperit cum sunt BB, mama şi Abu. Întrebarea era aceeaşi; se modifica doar subiectul: "Cum este X?". La capătul investigaţiei, a reieşit că prima este "inepeentă" (adică, desigur, "independentă"), a doua - "frumoasă" (aici, nimeni n-are obiecţii), iar al treilea - "murdar" (deşi bietul om se spală conştiincios în fiecare zi). Diotima mai are o singură nelămurire: cum şi-ar distribui genitorii rolurile în "Il buono, il brutto, il cattivo"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu