vineri, 25 februarie 2011

Dezvăluiri limitate anatomic


Kiki îşi expune, filosofic, preferinţele, numărând pe degetele de la mâna dreaptă, ca un gospodar chibzuit: "Mie îmi plac babele, monştrii, vampirii, zombie, dulciurile...". (Dacă vă miraţi ce caută bietele bătrâne în galeria ororilor, aflaţi că Bebukanul se referă la tiparul Vrăjitoarei din basme.) Mama intervine: "Dar cărţile nu-ţi plac?". BB răspunde: "Ba da, dar nu mai am deget".

marți, 22 februarie 2011

XXX


Avertisment preliminar: pudibonzii, cititorii lui Samuel Richardson şi fetele bătrâne să nu citească în continuare.

Povestea noastră începe aşa: aseară, înainte de culcare, BB începe să doboare, meticulos, cărţile din bibliotecă (se concentrează asupra rafturilor adăpostind literatura germană). Pe când mama contemplă, îngrozită, dezastrul, Bebukanul arborează un zâmbet larg şi gentil: "Îţi va lua o zi întreagă să le pui la loc, nu-i aşa?". Totuşi, miloasă din fire, Kiki decide, în această dimineaţă, să rearanjeze ea însăşi volumele. Pe nepusă masă, ridicând lucrarea din fotografie (un roman de Thomas Brussig, care face obiectul următorului studiu al lui "mama ta"), BB anunţă: "Uite, mama, o carte despre puţe".

P.S. Investigaţiile de ultimă oră demonstrează că sursa răului rezidă în albumele de artă pe care Kiki le parcurge atent. Asaltată de întrebări indiscrete, buni s-a văzut nevoită să explice natura protuberanţelor vizibile la David al lui Michelangelo. Platon avea dreptate: arta trebuie controlată, iar artiştii - fugăriţi cu băţul.

duminică, 20 februarie 2011

Ocupaţiunea manuală


BB este întrebată de genitori ce vrea să se facă atunci când va creşte mare (problema este, oricum, formulată insidios-imbecil): "Vrei să scrii cărţi, ca Abu?". Urmează un răspuns nasol pentru feministele militante (l-aş cenzura, dar amicus Plato...): "Nu, că nu sunt băiat". To add insult to injury: "Eu vreau să fac mâncare. Gata, mi-am ales". Precum transpare şi din această fotografie, spiritul practic triumfă o dată în plus.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Salvarea vine de la blog


Aproape că nu trece zi în care BB să nu dea o dumă blogărabilă. Astăzi, de pildă, la masă, ea are o replică scurtă, dar miezoasă, care îi face pe mama şi pe Abu să se tăvălească pe jos de râs (sincer, nu vreau să vă frustrez aiurea, dar chiar nu-mi amintesc fraza). După ce hohotele se ostoiesc, Kiki întreabă calm: "Ce-am mai zis? De ce râdeţi?". "Ai zis ceva tare", vine răspunsul genitorilor. "Să punem pe blog atunci", propune Bebukanul.