XXX

Avertisment preliminar: pudibonzii, cititorii lui Samuel Richardson şi fetele bătrâne să nu citească în continuare.

Povestea noastră începe aşa: aseară, înainte de culcare, BB începe să doboare, meticulos, cărţile din bibliotecă (se concentrează asupra rafturilor adăpostind literatura germană). Pe când mama contemplă, îngrozită, dezastrul, Bebukanul arborează un zâmbet larg şi gentil: "Îţi va lua o zi întreagă să le pui la loc, nu-i aşa?". Totuşi, miloasă din fire, Kiki decide, în această dimineaţă, să rearanjeze ea însăşi volumele. Pe nepusă masă, ridicând lucrarea din fotografie (un roman de Thomas Brussig, care face obiectul următorului studiu al lui "mama ta"), BB anunţă: "Uite, mama, o carte despre puţe".

P.S. Investigaţiile de ultimă oră demonstrează că sursa răului rezidă în albumele de artă pe care Kiki le parcurge atent. Asaltată de întrebări indiscrete, buni s-a văzut nevoită să explice natura protuberanţelor vizibile la David al lui Michelangelo. Platon avea dreptate: arta trebuie controlată, iar artiştii - fugăriţi cu băţul.