Despre culori

Trebuie să vă mai fac o mărturisire: spre disperarea mamei sale, care o şi vedea păşind pe urmele Berthei Morisot, BB părea că nu cunoaşte culorile. Până acum câteva zile, toată lumea era resemnată. Ori de câte ori era întrebată ce culoare are rochia de pe ea, Clara răspundea, absentă şi plictisită ca un politician versat, "galbenă", indiferent de nuanţele reale ale ţesăturii. Iată însă că genitorii au fost proiectaţi, ieri, în plin suspans: chestionată în privinţa culorilor de pe bluză, fetiţa nu numai le identifică rapid, ci dă şi răspunsuri perfect corecte. Astfel, părinţii se confruntă cu o perspectivă nebănuită: copilul ştie foarte bine culorile, însă consideră că a oferi o replică serioasă unei întrebări cretine este sub demnitatea sa. La urma urmelor, dumneavoastră ce aţi răspunde dacă o persoană v-ar cicăli zilnic cu întrebarea "ce culoare are cămaşa pe care o purtaţi"? Oricum, dacă sunteţi tari cu adevărat, enumeraţi-mi culorile de pe hainele purtate de Bebukan în fotografia de mai sus...

P.S. À propos de pictură, ştiaţi că, dacă la un curs universitar de la Litere, veţi avea, ca profesor, nesăbuinţa să deschideţi o discuţie privitoare la frontierele reprezentării estetice, subliniind valoarea unei pânze precum L'Origine du monde de Courbet, se vor găsi destule capete îmbrobodite care să se crucească intens (cu fervoare talibană) şi să-l eticheteze drept "obscen" pe iniţiatorul dezbaterii? Aceasta, repet, se întâmplă în România, stat laic, membru al Uniunii Europene, nu în Afganistan.