Seara, înainte de culcare, se trezeşte curiozitatea epistemică a Bebukanului. Are loc următorul dialog între copil şi Mamă: "Unde e Buni?". "La casa ei, mama". "De ce?". "Acolo stă ea". "De ce?". "Pentru că fiecare om are casa lui; Buni şi Tataie Bastu au casa lor, Mamaie Rodica şi Tataie Vasile au casa lor, noi avem casa noastră". "De ce?". "Pentru că aşa e, mama". BB, meditativ: "Aşa e povestea".
Dacă este Die unendliche Geschichte, înseamnă că nu se termină cu încălecatul pe-o şa.
RăspundețiȘtergereEste, cumva, ironic ca un individ numit Sfarsit sa scrie o carte intitulata "Povestea fara sfarsit"... Pana la urma, asta poate insemna ca nu el este obiectul intamplarilor, nu?
RăspundețiȘtergereE psihanalizabila toata chestiunea...
RăspundețiȘtergere