Kiki ascultă, ca în fiecare seară, o poveste. Mama îi narează o istorioară fantastică (cei mai cultivaţi dintre dumneavoastră vor identifica relee intertextuale ancorate în proza lui Lewis Carroll), în care ea însăşi, copil fiind, găseşte un melc prin cochilia căruia alunecă într-o lume populată de zâne, de spiriduşi şi, în general, de paraziţi cărora nici prin gând nu le trece sa-şi plătească impozitele. Kiki manifestă un viu interes pentru peripeţiile materne, pe care le încununează cu o nedumerire: "Mama, dar cum ai găsit tu melcul ăla vrăjit, că eu, în grădină, dau numai peste melci normali?".
