Snow White Revisited

Mai vechile dileme legate de Zăpadă revin în sezonul estival. Aseară, când naraţiunea maternă ajunge la partea în care baba, urmărită de pitici, se împiedică şi cade în prăpastie, Bebukanul întreabă pe tonul firesc, postbergsonian cu care abordăm slapstick comedies astăzi: "Şi au râs piticii?". Un alt fragment care i-a concentrat atenţia lui Kiki a fost acela din final, în care prinţul o pupă pe Zăpada: "De ce nu i-a pupat pe pitici în loc?"

Demonul feminismului loveşte din nou

Tocmai când gândeam că s-au mai liniştit apele şi că afectele Bebukanului încep să se canalizeze, firesc, de-a lungul albiei falocratice deja consacrate în sudul glorios al Europei, daimon-ul opoziţiei a izbit din plin, ca să parafrazez o expresie utilizată de Heidegger într-o scrisoare către drăguţa lui, Hannah Arendt. Aseară, înainte de culcare, Abu n-are de lucru şi o întreabă pe Kiki: "Cum e tataie Vasile?". "Prostănac", vine răspunsul. După momentul iniţial de haz euforic, bisturiul îndoielii începe să sfredelească mintea genitorului, care continuă: "Dar tataie Bastu?". "Prostănac". În fine, otrava autoscopiei trebuie înghiţită: "Dar Abu?". "Prostănac", scandează Pythia. Imediat, devine clar că, în ochii lui BB, mama, Buni şi mamaie Rodica sunt "fine", motiv pentru care, adaugă ea, "îmi place de ele".

De-a strănutatul degeaba

M-am uitat, (ca) din întâmplare, pe blog, pentru a descoperi că nu s-a mai postat nimic de aproape o lună. Scuza ar fi că e vară, că genitorii sunt ocupaţi cu mutatul, cu scrisul şi cu alte mărunţişuri, fără îndoială, plictisitoare pentru dumneavoastră, dar relativ importante pentru ei. Oricum, în tot acest timp, Bebukanul n-a stat de pomană. Zilele trecute, tataie Vasile strănută, doar ca să realizeze că BB tace, impasibilă. La observaţia lui, cum că, faţă cu un strănut, interlocutorul trebuie să replice "noroc", Kiki întreabă scurt: "De ce?". Bunicul insistă: "Aşa se obişnuieşte în situaţia asta". Clara concluzionează: "Păi, dacă n-am spus nimic înseamnă că ai strănutat degeaba".