La Teatru. Spovedania lui Abu

De la un titlu tupeist precum cel de mai sus, care-şi permite să dea cu tifla unui respectabil roman dostoievskian, vă aşteptaţi, probabil, la foarte mult. El nu ascunde însă decât o banală confesiune paternă: duminică, pe la trei ceasuri despre amiază, Abu a fost cantonat cu Bebukanul în marginea târgului improvizat pe esplanada Naţionalului. Dotări de bază: BB - acadea în mâna stângă, turtă dulce în mâna dreapta, obiecte care-i sfâşie capacitatea decizională în maniera unui patruped buridanian, Abu - plictis pretins intelectual, în fapt, un simplu dezinteres abulic, prilejuit de o masă neîngurgitată în tempo ideal. La un moment dat, Kiki îşi desenează tatuaje bizare pe faţă cu ajutorul dulciurilor; pe obraji, în jurul gurii, pe bărbie, chiar şi pe frunte, sucurile acestora se amestecă în structuri cromatice fauviste, prilejuindu-i panseuri adânci: "Abu, cred că m-am murdărit puţin".

Crizanteme

Pe 18 octombrie, ca în fiecare an, a fost ziua lui Abu. Din păcate, lenea genitorilor a făcut imposibilă sincronizarea dintre postare şi eveniment, aşa că naratorul este constrâns să vă prezinte o ştire de ultimă oră. În această seară, mama, în pasă simbolistă, îi sugerează lui Kiki să picteze un buchet de crizanteme (cf. supra). BB are însă o idee mult mai bună: "Ba nu, un pipi şi un caca". Inutil să adaug aici că întreaga scenă este complicată de intervenţia lui Abu, care sugerează să se deseneze doi pipi şi doi caca, în caz că una dintre dejecţii nu e pusă în lumină aşa cum se cuvine.

Forţa destinului

Naratorul s-a abţinut să mai posteze pe blog un timp pentru că Bebukanul a fost bolnav: febră, amigdalită, mă rog, nu vă mai încarc memoria cu toate detaliile. După ce microbii au forţat-o să stea pe tuşă atâta vreme, ea caută să se răzbune. Astăzi, la buni, BB sare încontinuu. Rugată, cu acea prudenţă lăudabilă de care numai bunicii se fac vinovaţi, să înceteze, ca nu cumva să transpire, Kiki replică prompt: "Ăsta e destinul meu, să sar".