La Teatru. Spovedania lui Abu

De la un titlu tupeist precum cel de mai sus, care-şi permite să dea cu tifla unui respectabil roman dostoievskian, vă aşteptaţi, probabil, la foarte mult. El nu ascunde însă decât o banală confesiune paternă: duminică, pe la trei ceasuri despre amiază, Abu a fost cantonat cu Bebukanul în marginea târgului improvizat pe esplanada Naţionalului. Dotări de bază: BB - acadea în mâna stângă, turtă dulce în mâna dreapta, obiecte care-i sfâşie capacitatea decizională în maniera unui patruped buridanian, Abu - plictis pretins intelectual, în fapt, un simplu dezinteres abulic, prilejuit de o masă neîngurgitată în tempo ideal. La un moment dat, Kiki îşi desenează tatuaje bizare pe faţă cu ajutorul dulciurilor; pe obraji, în jurul gurii, pe bărbie, chiar şi pe frunte, sucurile acestora se amestecă în structuri cromatice fauviste, prilejuindu-i panseuri adânci: "Abu, cred că m-am murdărit puţin".