Cronointerogaţii

Ca într-o ridicolă poezie eminesciană, azi au avut loc meditaţii intense pe tema zilei de mâine.
BB (o scânteie de speranţă că timpul poate fi abolit sau măcar modificat ad libitum): "Acum e mâine?"
Mama (pragmatică, dură): "Nu, acum e azi".
BB (resemnată): "Of, iarăşi e azi"...
Mama s-a dus repede cu pâra la Abu şi i-a povestit tot dialogul. În timp ce omul se scutura de râs, s-a auzit vocea lui Kiki: "S-a distrat Abu?".

Vrăjitoarea

De aproape o lună, mama se chinuieşte zadarnic s-o convingă pe BB să se uite la un anime al lui Hayao Miyazaki, Kiki's Delivery Service (personal, detest anime-urile şi urăsc, în general, desenele animate, aşa că nu mă întrebaţi cât de bun e). În fiecare seară, opţiunea lui Kiki se îndreaptă spre Adormita. La un moment dat însă, mama îşi surprinde copila cu garda lăsată, aşa că îi pune, în fine, anime-ul. Minune! Bebukanul se îndrăgosteşte de micuţa niponă, astfel că decide să-şi imite noul idol şi să se facă, la rându-i, vrăjitoare.
Kiki (Wille zur Macht): "Vreau şi eu să zbor pe mătură!"
Mama (prăfuita logică a bunului-simţ): "Nu poţi, că tu nu eşti vrăjitoare".
Kiki (argumentul onomastic, parte din gândirea magică): "Dar de ce, că şi eu sunt Kiki?"
Mama (resemnatul argument al esenţei ontice): "Eşti Kiki, dar nu eşti vrăjitoare. Vrăjitoare te naşti, nu te faci".
Kiki (pledând cu disperare şi respingând orice sistem): "Dar m-am născut şi eu puţin..."

Chelario

La solicitarea unui public din ce în ce mai larg şi mai nerăbdător, se reiau postările pe cocoban. Aşadar, pentru încălzire: vă mai amintiţi celebrul joc "mima"? Vrând s-o iniţieze în tainele dibăciei histrionice, o bună prietenă îi înfăţişa lui BB pe muteşte ceea ce credea ea că e profesorul tipic: cu ochelari, cu o mină severă, cu cartea în mână... Kiki, plictisită: "Ăsta e Abu"...