Știți cu toții, probabil, că BB nu adoarme fără să asculte o poveste. În această seară, oboseala și graba l-au făcut pe Abu (ale cărui istorisiri șchioapătă ca Byron chiar și în zilele faste) să alunece în păcatul plagiatului: el s-a oferit să povestească o întâmplare din copilărie în care naratorul, laolaltă cu câțiva alți boraci, au fost suprinși la furat de cireșe. Bebukanul curmă fără milă avântul patern: „Dar asta e ca povestea cu Nică și cu cireșele”. Simțindu-l pe Abu descumpănit, Kiki secretă mărinimie: „Ei, acum spune-o pe aia cu Nică, ce să mai...”
Doamnelor și domnilor, de aici începe cavalcada detectivistică. Dând dovadă de un fler care l-ar fi rușinat și pe Sherlock Holmes, BB declanșează interogatoriul. Astfel, accesul de minimă creativitate paternă o distribuie pe tanti Mărioara într-o pasă hipnică, în natură. „De ce nu dormea în casă?”, se interesează Bebukanul. „Pentru că acolo era cald”. „Dar nu avea aparat din ăla, de aer?”. „Nu, că pe atunci nu se inventase așa ceva”. „Dar de ce dormea cu capul pe iarbă, că eu nu stau pe jos decât cu fundul?”. „Așa dorm oamenii de la țară”. „Și nu-i atacă furnicile și gândacii?”. „Ba da, dar ei au somnul greu”. „Dar atunci cum l-a auzit pe Nică?”. „Păi, Nică scuipa cireșele pe jos și s-a făcut zgomot de la frunzele uscate”. „Și nu l-a ajuns, dacă s-a luat după el?”. „Nu”. „De ce?”. „Fiindcă s-a împiedicat în fustă”. Doamnelor și domnilor, ceea ce, până aici, fusese o simplă încatenare logică, modulată de perspicacitate, explodează, la Kiki, în pur geniu interogativ: „Avea fustă populară?”. Somnul nocturn s-a făcut țăndări sub râsul gros al lui Abu.
