După cină, Kiki înfulecă la repezeală un ecler cu ciocolată. Nu pare mulţumită, aşa că adoptă, instinctiv, tonul de milog: "Abu, vreau o bomboană". Omul nostru se înduplecă şi, neatent ca orice ochelarist, îi lasă pe mână toată punga. Un sfert de oră mai târziu, genitorii au în faţă un Bebukan cu o expresie egal revendicată de satisfacţie şi vinovăţie. "Vaaai, ai mâncat toată punga?". "Da", vine răspunsul simplu. "Cine e de vină pentru asta?". "Abu", vine urmarea logică. "Şi de ce ai mâncat toată punga?". "Nu ştiu", zice BB, spăşită. Apoi, prinzând curaj, revoltată: "Dar îmi plăceau, poate...".
Culcarea?
RăspundețiȘtergere