Asemenea mai multor profesori universitari de filosofie, Kiki nu are sentimentul ridicolului în panseuri; numai analfabetismul o împiedică să se manifeste în scris, precum confraţii ei sus-citaţi. În maşină, în drum spre grădiniţă, pe ea o deranjează faptul că Abu nu vrea să-şi atârne, ca tot cocalarul autohton, un flacon frumos mirositor de oglinda retrovizoare. Totuşi, ochiul ei abil distinge un matinal joc de lumini, aşa că se lansează în speculaţii metaforice, cu pronunţat iz pindaric: "Uite, Abu, zicem (asta înseamnă, în Kikispeak, ne prefacem) că e un parfum acolo, făcut din umbră".
"Asemenea mai multor profesori universitari de filosofie, Kiki nu are sentimentul ridicolului în panseuri..."
RăspundețiȘtergereCa e un adevăr, nu putem contesta, dar faptul că Abu o spune atât de limpede ne face să ne simțim trădați, fără a fi, totuși, filosofi sau universitari. Cu alte cuvinte, într-o simplă filosoficească, "se pare" (deși e evident) că Abu "ar putea fi de părere" (deși e cert) că tagma filosofică sfârșește urât în platitudini și ridicol. Asta e chiar cireașa de pe colivă. Dar nu ne așteptam să o pună chiar Abu. Așa încât, prin natura noastră nevolnică, nefiind în stare de meserii serioase (manelist, portar, șofer, șef de depozit, sau vreun "organ" prin vreo instituție importantă), ne rămâne emigrarea. S-o mai găsi vreun strat de căpșuni pentru mânuțele noastre dolofane și cu piele fină, neînvățate cu munca. O tempora...
Minunată spusa lui Kiki, "parfumul făcut din umbră". Minunată.
am avut plăcerea să cunoaştem, la o conferinţă, în Franţa, un italian cu doctorat în filozofie, care venise să audieze din proprie plăcere, pentru că el nu mai avea legătură cu mediul academic: dându-şi seama că ar fi fost muritor de foame cu filozofia, în Italia, îşi deschisese o patiserie. să spunem că iată, avem un erou care a salvat tagma filozofică de ridicol :-)
RăspundețiȘtergereAbu e prea bun... noi ne gândeam să ajungem căpșunari și el ne oferă o plăcintărie. E, evident, mai mult decât puteam spera!
RăspundețiȘtergereÎn zile de glorie visam și domniile noastre la o cafenea-bistro, îi găsisem și un nume frumos. Dincolo de nume nu am trecut, ca orice inautentici și ridicoli am crezut că ajunge să numești ca ceva să și existe.
Sfatul lui Abu ne aduce aminte de insistența cu care un ciudat filosof recomanda discipolilor săi, unii nume celebre mai târziu, să meargă să lucreze în fabrică renunțând la filosofia academică. Probabil că și Abu, ca și Wittgenstein, e de părere că în filosofie ori ești genial ori nu exiști. La patiserie cu noi, așadar!
Distruși, ne luăm plăcințelele și plecăm... bănuind că Abu ne-ar mai spune, consolator, că doar în distrugere speranța care doarme prin fiecare se mai poate trezi. Îi mulțumim! -:)