Hybris

În această seară, Abu se distrează teribil cu însemnările lui Sei Shonagon, aristocrata japoneză care-i eticheta drept "ciudaţi" pe oamenii simpli, deplângând ca risipă estetică strălucirea lunii în colibele acestora. Lectura îi este însă scurtcircuitată de Kiki - însetată, ea cere apă. Omul se conformează, însă, neatent ca orice bugetar, încălzeşte prea tare lichidul insipid. Ca un comisar sovietic, Kiki îl denunţă NKVD-ului matern: "Mama, uite, te rog să guşti şi tu din apa asta fierbinte, să vezi ce mi-a dat Abu să beau". Mama dă verdictul: "Ce ai făcut, Abu, nu se poate aşa ceva?!" După ce acesta adaugă, spăşit, apă rece, Kiki se simte generoasă: "Da, vezi, acum e mai bine".

Omisiuni

Kiki stă pe oliţă dimineaţa, "lecturând" o poveste. Deodată, mama observă biberonul cu lapte neatins din seara precedentă. Mergând pe firul investigaţiei, ea realizează că vinovat trebuie să fie Abu care, neatent în timpul naraţiunii prehipnice, a omis să-i dea copilului gustarea nocturnă. Ca orice bărbat laş, Abu se dezvinovăţeşte cu stângăcie: "Kiki, dar tu ce de nu mi-ai spus să-ţi dau laptele?". Copilul răspunde impasibil: "Vorbeşte cu mama, că pe mine nu mă interesează".

Read Hard

Kiki stă pe podea, lecturând, i.e. inventând fabula pe măsură ce parcurge paginile încărcate de imagini. După vreo oră, se ridică şi, mirată de faptul că a amorţit, se destăinuie: "Tataie, am o problemă. Mă doare fundul de la atâta citit!".