Moment delicat pe strada noastră: Kiki a început să primească dictări la grădiniţă. Dat fiind însă că va merge, din toamnă, la şcoală (ce-i drept, este vorba doar de clasa pregătitoare, dar presupun că şi dumneavoastră aţi început de undeva), genitorii au găsit de cuviinţă s-o testeze şi în cadru privat. După un astfel de antrenament cu public casnic, mama îşi anunţă odrasla: "Mă duc să iau roşu". "De ce?", se miră copilul. Vine şi răspunsul lămuritor: "Greşelile se corectează cu roşu, ca să se vadă mai bine". Kiki devine, în chip miraculos, timidă: "Of, bine, dar să fie roşu deschis".
O tenta mai pala, acolo...:)
RăspundețiȘtergereRezon, nu-i frumos sa sara in ochi greselile. De ce nu s-a inventat ceva care sa potenteze si calitatile, nu numai defectele?
RăspundețiȘtergereMaieuticieni cum ii stim, genitorii vor gasi cu siguranta o solutie in acest sens.
RăspundețiȘtergereAcum, ca se apropie vara, eu as zice ca Abu o sa devina mai degraba maioutician: precum golanii si tractoristii, o sa zburde in maiou prin casa.
RăspundețiȘtergereScena cu Abu zburdand prin casa in maiou de bumbac tetra...nici macar cu Mastercard!
RăspundețiȘtergereEli, observatia ta a jucat rolul unui koan: i-a indus lui Abu un acces de ras de care maestrul Hakuin insusi ar fi fost mandru. Asadar, asa suna aplauzele unei singure maini!
RăspundețiȘtergere