miercuri, 13 ianuarie 2010

Mitul eternei reîntoarceri în varianta pupatului din şa


Ca într-un scenariu hindus al circularităţii ontologice, seară de seară, BB ascultă cu pacienţă de medic SS aceeaşi poveste debitată de gura din ce în ce mai obosită a mamei: Zăpada. Pentru Bebukan, care imită gândirea deformată a lui Poe, stranii nu sunt nici cei şapte pitici, psihanalizabili atât numerologic, cât şi hormonal, nici metamorfozele senile ale reginei celei rele, nici măcar sforăiturile cataleptice ale fetei în aşteptarea prinţului. Nu, pe Kiki n-o preocupă în mod sincer decât un lucru: de ce flăcăul înflăcărat de amor nu-şi sărută aleasa de pe cal şi se vede nevoit să descalece? That is the question...

4 comentarii:

  1. Pai si cavalerii in ziua de azi nu deschid portiera la Beemveu sau Mertan cand vor sa-si sarute aleasa?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei, Cosmine, cum se vede ca esti sarac si cinstit si ca mangai BMW-urile numai prin poze... Pai tu crezi ca degeaba s-au inventat geamurile electrice? Si, daca nu ma insala memoria, Daimler le-a introdus pe piata imediat dupa razboi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici macar prin poze nu-l mangai, fiindca nu ma pasioneaza deloc masinile (stiu, stiu, sa-mi fie rusine, nu-mi plac masinile si nici nu discut despre pariuri, nu beau bere si nu ma prinde dimineata prin cluburi, shame on me! sunt demn de dispret!)
    Daimler asta la ce echipa juca el?

    RăspundețiȘtergere
  4. Vezi, de-asta o sa ne-o ia intotdeauna inainte un intelectual de extractie prigonian-klingoniana, din clasa Horrorius. El, fac pariu, stie nu numai la ce echipa juca Daimler, ci si cat a costat transferul lui.

    RăspundețiȘtergere