Profitând de vremea însorită, mama face câteva fotografii în grădina din spatele blocului. Un răsad întreg de lalele olandeze, unduind în vântul primăvăratic, i-ar face poftă până şi lui Van Gogh... Deodată, vruuum!... Idilica imagine este pulverizată, la propriu şi la figurat, de un BB, care, în goană, retează două flori şi bruschează alte câteva. Fiind avertizată de genitoare că va avea de înfruntat supărarea pensionarei cu pasiuni horticole, copila, cu proba delictului în mâini, se grăbeşte să deschidă uşa blocului şi să caute siguranţa apartamentului. Odată ajunsă în spaţiul securizat, acolo unde Abu citeşte liniştit o carte plictisitoare, ea raţionează prin excludere, ca un adevărat detectiv: "Vine doamna şi întreabă cine i-a rupt florile. Kiki nu era... Mama ta nu era... Cred că Abu le-a rupt".
P.S. În dimineaţa următoare, auzind soneria, Bebukanul crede că doamna i-a luat, în fine, urma fiorosului făptaş, astfel că recurge la singurul gest demn pe care i-l dictează curajul: îşi ascunde capul sub pernă...
P.S. În dimineaţa următoare, auzind soneria, Bebukanul crede că doamna i-a luat, în fine, urma fiorosului făptaş, astfel că recurge la singurul gest demn pe care i-l dictează curajul: îşi ascunde capul sub pernă...