Dumneavoastră, sărmani odontofobi, i.e. (ca să nu mai căutaţi aiurea prin dicţionar) înfricoşaţi de nenea dentistul, nu puteţi înţelege voluptatea spălării pe dinţi. Mă rog, cazurile patologice, dornice de a evita cu orice preţ întâlnirile cu monstrul înveşmântat în alb, îşi perie dantura mai abitir decât bat mătănii cei înspăimântaţi de flăcările iadului. Dar să nu divagăm. Singura persoană îndrăgostită de igiena orală pe care o cunosc se numeşte Kiki şi are trei ani. Într-unul dintre desele ei accese de curăţenie, BB îşi pune în cap să se spele cu pasta de dinţi a lui Abu (mama, prevenitoare şi frecventatoare de plafar, i-a deschis accesul doar la bicarbonatul de sodiu). I se replică, delicat, că substanţa din tubul cu pricina este rezervată bărbaţilor. Bebukanul se întreabă: "Eu sunt bărbată?".
Discriminare! De trei ori discriminare! Biata Kiki "beneficiaza" de un regim separatist, mai abitir ca in apartheid! Si asta, stimati genitori, dupa ce am trecut cu brio de secolul luminilor, de "rivulutia" industriala, de epoca moderna si, pare-se, chiar si de cea postmoderna! Se poate?
RăspundețiȘtergereAbu a pledat pentru egalitate, dar, ca in toate familiile, parerea mamei, mai avizata, s-a impus.
RăspundețiȘtergere