Metamorfoza

Scenă matinală, cu mama în pat, cu BB pe oliţă şi cu Abu promenându-se prin casă, fără vreun scop aparent, şi bodogănind într-o limbă străină. Kiki vrea să aibă linişte deplină în timpul celei mai importante activităţi diurne, aşa că nu tolerează nici o abatere disciplinară: "Abu, taci din gură, că te tai în două. Te fac cocoş şi te mănânc". Trecând peste juxtapunerea a două elemente, sper încă, opuse: figura paternă şi o banală galinacee, este suprinzătoare metamorfoza lui Abu: dintr-un individ lung şi nesuferit, el se preschimbă, în ochii copilului, într-un delicios fel de mâncare.

Soarta oricărei poezii

este să se transforme, ineluctabil, în proză. Urmăriţi, vă rog, modul fascinant în care o sextină infantilă, sugrumată, inestetic, de metrică, se eliberează, proporţional cu augmentarea suspansului, de chingile rimei. The way of all verse...





P.S. Pentru puţinii aleşi care nu au cunoscut zbuciumul recitării în copilărie, iată şi versurile poeziei "Un pitic":
Un pitic atât de mic (pentru detalii figurative, se folosesc palmele)
Făcea baie într-un ibric.
Pe săpun a lunecat
Si piticul s-a înecat.
Vai, vai, ce păcat!
Că piticul s-a înecat! (se pun palmele pe obraji, iar ansamblul proaspăt constituit se balansează).