Patru ani

Lenea naratorului face ca postarea legată de ziua Bebukanului să vină cu o întârziere de o săptămână (noroc că blogul oferă posibilitatea discretei resetări a datei). Festivitatea, destul de filistină pentru pretenţiile de etern revoltat ale lui Abu, s-a desfăşurat într-un restaurant (actul I) şi la genitori acasă (actul al II-lea). Localul a fost foarte bun (cam ca la mama acasă, pe scara Caţavencilor), însă finalul, cu tortul fastuos, pe care se plimbau Zăpada, prinţul, caleaşca lor şi cei şapte pitici, a întrecut orice închipuire. BB, foarte mândră de cadouri şi de propria toaletă, declara senină, în oglindă: „Of, nu e bine să fii atât de frumoasă”. Jenaţi, mama şi Abu au venit cu sfaturi ipocrite: „Nu trebuie să zici despre tine aşa ceva; lasă-i pe alţii să observe asta şi să zică dacă aşa vor ei”. Kiki s-a luminat: „Bine atunci, îi las pe ei să observe şi după ce au terminat de spus, spun şi eu”.