Kiki stă atârnată de o balustradă înaltă şi, cum nu suportă discreţia eroismului, se grăbeşte s-o strige pe mama, care se miră că BB reuşeşte o asemenea acrobaţie. Bebukanul exultă: „Păi sigur, numai copiii de patru ani pot!”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
La patru ani sigur ca e posibil. Totul e posibil. Mai greu devine dupa aceea...
RăspundețiȘtergereEu, la patru ani, am fost, pe rand, pompier, militian, macaragiu si sofer de tir. Toate in doar cateva luni. Poti face orice in viata, ajunge doar sa-ti doresti...
RăspundețiȘtergereSe pare ca la 4 ani aveai ceva mai mult discernamant pragmatic decat acum: oricare dintre meseriile enumerate e mult mai bine "renumerata" decat cea pe care ai ales-o, intr-o pierdere temporara a luciditatii, probabil.
RăspundețiȘtergereEu la 4 ani oscilam intre doctor, sofer si meseria de..."frumos". Eu voiam sa ma fac "frumos", de parca asta era in nomenclatorul de mesrii. Asta pornea de la faptul ca toata lumea ma agasa cu "frumosule", si alte epitete stupide din aceeasi arie semantica. Si venea si replica:"Toate fetele or sa moara dupa tine". Preocuparea mea serioasa de tot, la acea varsta, cand auzeam aceasta replica imbecila, era legata de spatiul de "depozitare" al celor moarte dupa mine si cugetam profund, cu voce tare: "Daca or sa moara toate, unde or sa le ingroape? Ca nu o sa fie loc pe pamant!". Am divagat oarecum, pentru a se intelege mai bine de unde si pana unde unde voiam sa ma fac "frumos" (ceea ce, evident, nu am reusit)
"Wozu Dichter"...eu voiam sa ma fac mare, conditie care, din fericire, mi-a si reusit. destul de prost, as adauga. Dar se poate si mai rau: un prieten dorea sa se faca papa...
RăspundețiȘtergere@Elena: macar ai avut intelepciunea de a-ti stabili un obiectiv realizabil. Iar prietenul tau...: Doamne fereste sa-i si reuseasca!
RăspundețiȘtergere