Asistenţă la evacuare

Copiii ţi se urcă repede în cap. Probabil că nu există materializare mai nimerită a proverbului inept cu datul unui deget şi luatul întregii mâini. În fine, iată despre ce este vorba. De câteva nopţi bune, Bebukanul a descoperit că, odată lumina stinsă şi povestea nocturnă încheiată, e de ajuns să rostească "pipi, caca", pentru ca mama să reaprindă lumina şi să aducă oliţa. În seara aceasta, ca toţi recidiviştii imprudenţi, BB se lăcomeşte: pronunţă fatidicele cuvinte o dată prea mult. I se pune în vedere că, în cazul unei alarme false, i.e. eşec de excreţie, va dormi cu Abu, iar Bebukanul îşi asumă riscul. Zis şi făcut. La capătul unei şederi prelungite pe oliţă, zgomotul reconfortant întârzie să se audă. Exasperat, Abu execută lovitura de pedeapsă şi se trânteşte în aşternut. Când BB realizează grozăvia, începe să se roage cu lacrimi (palmele împreunate şi bretonul roman completează recuzita penitentei): "Mama, ajută-mă să fac caca". Inutil de adăugat că sancţiunea nu s-a mai pus în aplicare.

Disclaimer: fotografia nu corespunde întâmplării narate.

Cometa

Venind, parcă, în întâmpinarea dorinţelor mamei sale, Bebukanul s-a apucat serios de pictură. Aseară, abstracţiuni cromatice, în descendenţa lui Klee sau a lui Kandinsky, au început să se adune, precum nouri lungi pe şesuri, între copertele blocului de desen. Întrebată ce reprezintă lunga dungă maronie din mijlocul paginii şi temându-se de ce e mai rău, genitorii au fost uimiţi de răspuns: "Cometă". Îmi permit să v-o prezint pe BB urmărind dansuri astrale dintre cele mai stranii.

Sporturi hipnice

Nu ştiu dacă am apucat să vă comunic un aspect picant al somnului bebukanic: în răstimpul consacrat sforăielilor, BB se rostogoleşte de pe o parte pe alta, proiectându-şi membrele în perne, în pături, în mamă sau în alte obiecte mai dure (cărţi, jucării) pe care lenea parentală nu le-a îndepărtat în prealabil de pe traiectoria tirului anatomic. Azi noapte, Bebukanul s-a mişcat atât de energic, încât a căzut pe noptiera de lângă pat. Oboseala era însă atât de mare, încât BB nu s-a trezit în urma impactului. Întrebată dacă ştie că a alunecat în vis, copila răspunde, scuturând din cap: "Nu cred aşa ceva", confirmând, astfel, valabilitatea perenă a dictonului cartezian, de omnibus dubitandum.

Stultorum infinitus est numerus

Excedată de poznele interminabile ale Bebukanului, Buni o întreabă: "Clara, tu eşti proastă?". BB îi răspunde, cu un aer meditativ: "Cred". Numai Socrate a mai avut puterea să împingă autoscopia până la ultimele consecinţe.

All the king's horses...

Bebukanul, ţinând în mână ghiozdănelul, declară siropos, cu o umbră de vinovăţie abia detectabilă în inflexiunile vocii care se vrea relaxată: "Plec la grădiniţă". Precum în comediile bufe cu Stan şi Bran, valiza miniaturală se desface în bucăţi, sub privirile aparent surprinse ale copilei. BB constată evidenţa: "Ooo, e ruptă". Detaliul cel mai interesant este acela că ea însăşi distrusese obiectul, sperând apoi că bunele ei intenţii vor fi de ajuns pentru a-l reîntregi pe Humpty Dumpty.

Ce e asta? II

Excedat de nenumăratele chestionări legate de obiectele aflate în proximitatea Bebukanului, Abu replică absent: "O lanternă". (Greşeala îi este scuzată, în parte, de poziţia în care se află, unghiul vizual nepermiţându-i identificarea obiectului în cauză.) BB sare ca arsă: "Nu e lanternă, e carte". Înţelepciunea infantilă ne învaţă că trebuie să punem doar acele întrebări la care avem deja răspunsuri.

Koan de Bucovăţ

Nu ştiu dacă sunteţi la curent cu dimensiunea zen a Bebukanului (dacă aţi fi cu adevărat studenţi ai fenomenului, mi-aţi putea zâmbi blajin, adăugând că, de vreme ce orice om este Buddha, chestiunea enunţată anterior este o nătângă redundanţă metafizică). O singură replică vă va convinge de nivelul spiritual al prospăturii de bonz. La întrebarea (idioată, s-o recunoaştem) "cine este Abu?", budista a răspuns scurt (e drept, la vreo doi ani de la momentul surprins în fotografie, însă timpul reprezintă , oricum, o iluzie): "caca-maca". Nu există koan mai concis şi mai expresiv; autoarea sa îşi merită locul alături de Mahakashyapa sau de Ananda.

Coghiţ

O nouă enigmă semantică s-a ivit, ieri, la orizont. Când BB era întrebată de ce nu vrea să doarmă cu Abu, răspunsul pe care ea îl dădea era, invariabil, acesta: "Coghiţ". După îndelungi investigaţii lingvistice, mama a realizat că se confruntă cu o banală eroare de pronunţie a Bebukanului, mai precis, cu o deformare a cuvântului sughiţ. O operaţie anamnetică a clarificat definitiv lucrurile: ultima dată când a culcat-o Abu, BB a regurgitat, fapt pe care ea îl asociază, constant, cu prezenţa greţoasă a cromozomului Y.

P.S. Am promis, la un moment dat, că vom reveni asupra etimologiei numelui Abu. După cum vă aşteptaţi, probabil, el nu este invenţia Bebukanului, ci îi aparţine mamei, care, graţie lecturilor augmentatoare de dioptrii, a aflat că abu înseamnă tată în limba arabă. Prin extensiune, termenul i se aplică şi unui maestru spiritual (ceea ce, din fericire, bietul nostru Abu nu a fost niciodată).

Pluviofilosofie

BB, în seara aceasta (a nu se uita oftatul de rigoare): "Vreme căcăcioasă"... Desigur, genitorii au rămas şocaţi nu de forţa expletivului, ci de adecvarea enunţului la real. A plouat toată ziua, iar cerul s-a încăpăţânat să rămână cenuşiu. Iată cum timpul îi inspiră până şi unui copil panseuri în siajul filosofiei anglo-saxone, care, se ştie, nu a depăşit niciodată sfera constipată a meteorologiei.

Ce e asta?

În ultima lună, Bebukanul a dezvoltat sindromul "ce e asta?". Mai concret, BB înşfacă diverse obiecte sau, dacă acestea se dovedesc prea mari/grele/nemanipulabile, arată spre ele, întrebând, cu răbdare de medic nazist, "Mama (ori, mai rar, Abu), ce e asta?". Exasperantă nu este interogaţia în sine, cât evidenţa ei fenomenologică: de cele mai multe ori, lucrurile chiar sunt ceea ce par. În semn de răzbunare, vă prezint o imagine şi vă chestionez, la rândul meu: "Ce e asta?".

Războiul de independenţă

Întrebată cum a dormit în noaptea precedentă, Bebukanul răspunde prompt, în conformitate cu arcane semantice uluitoare: "Independentă". Cum genitorii (şi, în special, mama) se chinuie seară de seară s-o adoarmă şi, ulterior, s-o supravegheze pe BB, replica acesteia, mustind a cazuistică iezuită, frizează neruşinarea. Iat-o pe copilă în singura imagine în care apare vag jenată.

Misterele tehnicilor de cucerire II

După o pauză de peste două săptămâni, Bebukanul revine în forţă cu noi trucuri de seducţie. Fiindcă nu este sigură dacă efectul este augmentat sau nu de prezenţa pălăriei de paie (florile sunt inconturnabile), BB vi se va înfăţişa în ambele ipostaze. Copleşit de albastrul cârlionţat, naratorul nu ştie ce-ar putea adăuga.