Nu ştiu dacă am apucat să vă comunic un aspect picant al somnului bebukanic: în răstimpul consacrat sforăielilor, BB se rostogoleşte de pe o parte pe alta, proiectându-şi membrele în perne, în pături, în mamă sau în alte obiecte mai dure (cărţi, jucării) pe care lenea parentală nu le-a îndepărtat în prealabil de pe traiectoria tirului anatomic. Azi noapte, Bebukanul s-a mişcat atât de energic, încât a căzut pe noptiera de lângă pat. Oboseala era însă atât de mare, încât BB nu s-a trezit în urma impactului. Întrebată dacă ştie că a alunecat în vis, copila răspunde, scuturând din cap: "Nu cred aşa ceva", confirmând, astfel, valabilitatea perenă a dictonului cartezian, de omnibus dubitandum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu