Insuportabila uşurătate a genului

Ca de obicei, BB aleargă prin casă, fără nici un mobil aparent (sau, mă rog, cel puţin aşa se înfăţişează lucrurile în ochii sclavilor întru determinism). La un moment dat, inevitabil, face ca Abu în copilărie: se împiedică. Post factum, reflectează grav: "N-am fost atentă şi am căzut. Prostuţa de el!".

Learning English: Lesson One

Copiii de astăzi încep să înveţe limbi străine încă de la grădiniţă. Pe vremea genitorilor, cursurile începeau în şcoala primară, pe vremea bunicilor, în gimnaziu, iar pe vremea străbunicilor, abia în liceu. În acest ritm, copiii actualilor copii vor studia imediat după naştere, iar următoarea generaţie, chiar din burta mamei. Peste încă o generaţie, ar fi de dorit ca spermatozoidul însuşi s-o rupă binişor pe englezeşte. Dar nu cu astfel de spirite slabe vreau să vă deranjez acum, ci pentru a da seamă (Noica, bagă mare!) despre ultimul puseu de dezgust al Bebukanului. Întrebată de Buni dacă Abu s-a apucat să-i predea limba lui Beckham (că a lui Shakespeare nu mai e de multişor), Kiki răspunde abrupt: "Nici vorbă". Mai bine să bem, să dansăm şi-un cântec vesel să cântăm, cum spune singurul proverb filosofic autohton.

Devi la comandă

BB s-a îndrăgostit de un desen animat chinezesc, descriind zidirea lumii de către o zeiţă binevoitoare (gnoza Marii Mame era deosebit de productivă şi în Extremul Orient). Pasiunea o împinge pe Kiki să urmărească filmuleţul chiar şi de şapte ori la rând, pentru a ne menţine în sfera numerologiei mistice. La capătul unui asemenea tratament de îndoctrinare shaktikă, Bebukanul are un singur dor: "Vreau şi mie (sic!) o zeiţă aici".

Tuns

Ce poate fi mai enervant decât să te tundă părinţii? Ca individ trecut, în diverse etape din viaţa infantilă, fie prin experienţa directă şi traumatizantă a tăierii părului, fie prin cea difuză, dar nu mai puţin torturantă, a ameninţării cu proba frizeriei, vă pot spune că ştirbirea coroanei de keratină moartă ocupă locul întâi pe lista acţiunilor care merită amânate indefinit. Zilele trecute însă, Bebukanul a îmbrăţişat cu admirabil curaj un punct de vedere opus. Excedaţi de rezistenţa obstinată a lui Kiki faţă de orice tentativă de pieptănare, genitorii au recurs la un subterfugiu persuasiv: au ameninţat-o că, dacă nu se lasă periată, va descoperi că nu-i mai creşte părul. BB nu s-a lăsat intimidată: "Vreau să nu-mi mai crească părul".

N.B. Fotografia înfăţişează un breton cu care s-ar fi mândrit şi bătrânul stilist Zyriab, inventatorul acestei frizuri.

Ziua mamei

Ca şi în cazul aniversării lui Abu, nu ştiu cum să vă transmit o ştire ca aceasta altfel decât direct: acum trei zile, a fost ziua mamei, pe care însă am sărbătorit-o abia ieri. BB i-a cântat, cu patos, "La mulţi ani" şi "Happy Birthday" (ultima chestie fiind învăţată nu de la Abu, cum v-aţi fi aşteptat, ci de la buni), fără a omite însă ultimul şlagăr, "Melcul" (personajul eponim a fost pişcat de o furnică; eu decelez, cu oroare, şi un substrat sexual în intrigă, însă poate că mă lovesc de ceea ce Umberto Eco numea "limitele interpretării). Mâncarea a fost variată, gustoasă şi îmbelşugată; probabil că, dacă n-ar fi fost criză, am fi avut la dispoziţie mult mai puţine lucruri. Kiki vă urează poftă bună şi somn uşor în continuarea programului.

Profondo rosso

Ultimul număr din Times Literary Supplement publică un interviu pe care un critic local, de extracţie proletară, Terry Eagleton, i l-a luat celebrei gânditoare Alexandrina Găinuşe (ex-membru al Consiliului Politic Executiv al Partidului şi viceprim-ministru în guvernul Constantin Dăscălescu). S-a discutat despre activitatea de propagandă din cadrul regimului comunist, precum şi despre adevăratul sens al orientării marxiste, care se pierde în speculaţiile teoretice ale primului, dar care se menţine transparent în viguroasele bucăţi de oratorie ale ultimei. În final, tovarăşa Găinuşe, îmbrăcată într-o seducătoare uniformă roşie, i-a demonstrat sclifositului doctor în literatură cum se construieşte socialismul: totul începe, ca într-un film de propagandă de Dziga Vertov, cu o răsunătoare rundă de aplauze hotărâte.

Meditaţii muncitoreşti

Precum visau, în prelungirea unei dialectici hegeliene, Marx şi Engels, BB întrupează concordia ţesută între proletar şi filosof. Astfel, pe când mâinile sale harnice freacă podeaua murdară, încercând să imite sârguinciosul joc al palmelor materne, Kiki afirmă: "Eu şterg pe jos cu soluţie, mama mătură, numai Abu e cu cărţile lui, n-are treabă cu noi". Trebuie să luăm, cu toţii, atitudine faţă de suficienţa intelectuală de extracţie mic-burgheză.

Terorism citric

Transmitem, cu destulă întârziere, ce-i drept (instantaneul datează de anul trecut), o fotografie a unui huligan care, cocoţat pe o maşină a miliţiei (observaţi, vă rog, culoarea), aruncă, în mulţime, cu lămâi, pentru a provoca, astfel, o reacţie alergică. Reporterul a înregistrat imaginea cu ochii scăldaţi în limonada propriilor lacrimi, iar întreaga scenă i-a lăsat un gust cam acru, dacă nu de-a dreptul amar.

Zmeură

În această dimineaţă, BB, surprinsă, ca de obicei, în plin proces de creaţie artistică pe oliţă, le spune genitorilor: "Mă dau în legănuşul de zmeură".

N.B. Poza e de anul trecut, dar nu cred că amănuntul vă deranjează prea tare.

Telecomanda sui generis

O dimineaţă frumoasă de martie n-o împiedică pe BB să se trezească la ora opt. Odată jaluzelele ridicate, Kiki priveşte alecsandrinian norii printre care se prevede mămăliga rotundă şi călduţă, spunând: "Pac, aprind soarele". Obişnuită deja să reacţioneze la zâmbete infantile, graţie antrenamentului la care a fost supusă de un copil din Humuleşti, turta galbenă începe să strălucească.