sâmbătă, 25 aprilie 2009

Despre arta de a păstra un secret


În mintea celor care fac efortul lăudabil de a urmări acest blog, se vor naşte, previzibil, întrebări referitoare la perspectiva adoptată de scriitorul său. Vedem prea bine că avem de a face cu o naraţiune la persoana a III-a şi cu un narator omniscient, ceea ce ne-ar permite sa situăm povestirile inserate aici la nivelul maturităţii secolului al XVIII-lea (faptul, în sine, nu e rău, având în vedere că moravurile ţării din care provine individul nu au depăşit cu mult această epocă). Identitatea scribului va rămâne însă un secret, deşi misterul va persista, probabil, numai în mintea celui care îşi imaginează că micile ticuri de limbaj sau obositoarele stereotipii metaforice nu-l vor da de gol. Uitându-vă la Bebukan, în poza de mai sus, veţi realiza că ea deţine, deja, armele plasării unui lucru sub pecetea tainei: este suficient să stai pe scăunelul tău, într-o căsuţă colorată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu