Faza anului

Probabil că filmuleţul de mai jos reprezintă faza anului: vă invit să râdeţi fără jenă de Kiki, care, de altfel, neconsolată de nici unul dintre genitori, ajunge să-şi spună, cu tandreţe, "BB". Ce inimă de piatră a avut operatorul, care a continuat să filmeze în pofida a orice?

(În definitiv, încercaţi să răspundeţi dumneavoastră la întrebările Bebukanului, dacă vă credeţi aşa de tari.)

N.B. Pentru o vizionare optimă, dublu click pe imagine.

Introducere în pranayama

BB a răcit pe final de sezon şi a primit o suspendare de trei etape. Înfofolită, înainte de a intra în maşină, se milogeşte de mama. Are loc următorul schimb de replici abisal: "Nu-mi mai pune fularul peste gură...". "Vrei să te îmbolnăveşti şi mai tare?". "Dar promit să nu vorbesc". "Nu contează, o să respiri aer rece". "Promit să nu respir".

În aşteptarea Ăluia: strategii de asalt

Mâine, a aflat BB, apare Ăla. Momentul nu mai poate fi amânat, prin urmare, trebuie acţionat conform unui solid principiu de luptă corp la corp (nu degeaba Luci, unchiul Bebukanului, şi-a luat recent centura neagră la karate: respect, şefule). Rugată să repete poezia, Kiki refuză demn şi formulează următorul plan de atac: "Îi iau jucăriile, îi dau un şut şi-l arunc pe geam".

În aşteptarea Ăluia: o lecţie de poezie

Ăla (ştiţi deja la cine se referă această formă populară a pronumelui demonstrativ de depărtare) trebuie să pice săptămâna viitoare. (Genitorii profită de ocazie pentru a-şi face publică disperarea: au nevoie urgentă de o persoană binevoitoare, aptă de a intra în pielea unui Moş în seara de Ajun.) În seara aceasta, mergând, filosofic, unul lângă celălalt prin zăpada proaspăt aşternută, Abu îşi chestionează, îngrijorat, Bebukanul: "Ai învăţat vreo poezie, ca să primeşti cadou?". "Da", vine răspunsul hotărât. "Ascult", insistă cel care a prezentat, în clasa a IX-a, concursul de Miss în Elena Cuza. La care Kiki are priceperea de a formula următorul haiku (în locul structurii "clasice" 5-7-5, ea brevetează modelul 3-3-5; dar acestea sunt vanităţi lirice): "Câine rău,/nu muşca./Tralalalala...". Cei mai alfabetizaţi dintre dumneavoastră cunosc, desigur, faimoasa terţină a lui Basho: "Lacul bătrân.../Ţuşti, plici: o broască./Sunetul liniştii". Observaţi, vă rog, modul în care BB sesizează, pe urmele maestrului japonez, frontierele limbajului: de aceea, dorind să verbalizeze cumva inexprimabilul esenţei sentimentale, ea face apel la onomatopee.

Sapere aude!

În faţa blocului genitorilor, a apărut de câteva zile un Moş Crăciun în mărime naturală, care cântă şi dansează (ce-i drept, unduieşte într-un mod cam faggoty pentru gusturile românilor, dar situaţia trebuie acceptată ca atare). Ei bine, pe cât de brusc şi-a făcut apariţia, pe atât de brusc a dispărut. În această seară, luând cunoştinţă de absenţa bărbosului, mama îi arată lui Kiki locul gol, adăugând, într-un puseu clişeizant care nu-i face cinste, că Moşul şi-a luat tălpăşiţa la Polul Nord, în căutare de cadouri. BB, cu acea privire sceptică a lui David Hume de care se îndrăgostesc toate persoanele raţionale, formulează întrebarea care sfâşie, fără milă, vălul credinţei: "Dar cum putea să plece de pe bara aia, că doar era de jucărie?".

Ultima victoriană

Vă mai amintiţi de curajosul sfat nupţial pe care orice matroană victoriană se simţea datoare să-l ofere sfioasei sale fiice în noaptea nunţii: "close your eyes and think of England" (N.B. Anglia este o ţară mică şi ploioasă, colonizată de indieni şi de pakistanezi)? Ei bine, suntem în măsură să vă prezentăm cel din urmă exponent al acestui respectabil mod de viaţă: BB, care nu lasă o venerabilă instituţie să-şi dea duhul în linişte. Astfel, Kiki vrea să se uite din nou la desenul animat cu Zăpada, precizând că "prinţii trebuie să salveze prinţesele; ce s-ar face ei fără soţii?". După aceea, îşi propune să găsească un filmuleţ "cu Mickey şi cu soţia lui". Precum observaţi, relaţiile dintre un mascul şi o femelă nu se pot termina decât în faţa altarului.

Moş Nicolae sau generozitatea necondiţionată

Deşi e departe de mine gândul că BB e genială (John Stuart, fiul lui James Mill, învăţa elina la trei ani), pot să vă mărturisesc, lucid, că ea depăşeşte normalitatea, dacă prin normalitate înţelegem previzibilul unei replici sau predictabilul unui raţionament. Luna aceasta, îşi fac apariţia doi moşi, care, prin natura lor, incarnează două tipuri de generozitate: una fiind necondiţionată, iar cealaltă - condiţionată. Concret, dacă Moş Nicolae aduce daruri în deplină discreţie, plasându-le în încălţăminte, fără ştirea proprietarului acesteia, Moş Crăciun este o râmă cu un comportament care aminteşte de trucurile pedofililor: dă bomboane numai dacă i se spun poezii. Bebukanul a intuit foarte bine această distincţie pe care eu o enunţ cu obişnuita şi inutila pompă academică, mărturisindu-i mamei că nu vrea ca "ăla" să-i aducă vreun cadou (observaţi, vă rog, şi ritualica evitare a pronunţării numelui adversarului). Evident, Kiki s-a arătat mult mai deschisă faţă de cadoul oferit de vizitatorul din 6 decembrie, precizând şi ce anume şi-ar dori din partea lui: "Un ţăran, care să ne sape pământul la moşie". Proletari din toate ţările, uniţi-vă: de ce naiba au mai creat Troţki Armata Roşie şi Dzerjinski CEKA?