Mâine, a aflat BB, apare Ăla. Momentul nu mai poate fi amânat, prin urmare, trebuie acţionat conform unui solid principiu de luptă corp la corp (nu degeaba Luci, unchiul Bebukanului, şi-a luat recent centura neagră la karate: respect, şefule). Rugată să repete poezia, Kiki refuză demn şi formulează următorul plan de atac: "Îi iau jucăriile, îi dau un şut şi-l arunc pe geam".
Desi in lumea noastra globalizata si globalizanta plina de sabloane cognitive mai abitir ca-n comunism trebuie sa fim toleranti, sa spunem "NU" violentei (pana nu cu mult timp in urma spuneam un "NU" decis cursei inarmarii)si discriminarilor de orice tip (astfel incat, paradoxal, majoritatea a ajuns sa fie realmente discriminata), eu votez cu ipoteza de lucru a Bebukanului! si plusez cu un cap in regiunea mandibulei "Aluia".
RăspundețiȘtergereCosmin, planul tau de atac, desi aprobat cu entuziasm de strategi precum Sun-Tzu sau von Clausewitz, nu face decat sa-i dea apa la moara lui Abu: un individ cu o lunga istorie a practicii violentei, de la cea verbala la cea fizica. Intreaba-i pe prietenii din copilarie ai lui Abu si ei iti vor spune cate conflicte metafizice (adjectivul e utilizat, fireste, proportional cu varsta) se transau exact in maniera descrisa de tine.
RăspundețiȘtergerepeace n love, peace n love...uite cum se duce de rapa toata poiezia Craciunului. Ca sa nu mai vorbim de dezamagirea lui BB cand va afla ca "Ala" gras, care distribuie daruri fiecaruia dupa nevoi si posibilitati, purtand barba lunga si imbracat in rosu nu e Marx, cum ii explicasera genitorii...
RăspundețiȘtergereEli, e geniala ideea. Mos Craciun e chiar Marx: numai cineva capabil sa scoata cadouri pentru toti copiii lumii dintr-un singur sac poate crede ca o economie de tip comunist poate functiona vreodata...
RăspundețiȘtergere