Ultima butadă bebukanică este un subtil amestec de gramatică biblică evident coruptă (cel puţin în traducerea românească, Dumnezeu se cam poticneşte atunci când afirmă, cu intenţia manifestă de a-l da pe spate pe Moise, "Eu sunt cel care sunt", în loc de "Eu sunt cel care este") şi de puseu vanghelian (cf. delicioasa parodie Divertis "E Marean care e"). Să-i dăm cuvântul lui Kiki: "Eu sunt domnişoara care sunt".
Un copil-filosof (iar un involuntar filosof precoce e cu atat mai autentic) nu poate sa nu ajunga la exprimari biblice menite sa-i faca atenti pe genitori la zeul pe care il poarta cu/in sine. e cunoscut ca persoanele alese au cate un "daimon" la purtator. :) asa incat ni se pare fireasca prezentarea tautologica bebukanica. cand cuvintele sunt incomplete, sau atat de neputincioase, nu poti decat sa-ti afirmi identitatea misterioasa si cam atat. e un inceput perfect. ramane tema de o viata a genitorilor (tare ne temem ca poate fi o munca sisifica...) sa o descifreze. doar e stiut ca naturii (mai ales umane) ii place sa se ascunda si ca zeul e indeobste tacut si prefera sa dea semn.
RăspundețiȘtergerecuvantul "domnisoara" ne face sa banuim deja un inceput rasfatat de cochetarie cu lumea. nici nu se putea altfel dar aducem aminte (ingrijorati!) genitorilor ca e tare grea meserie sa traiesti cu o mica printesa-filosof sau cu vreo Pythie prin preajma, gata oricand sa te nimiceasca candid cu vreo judecata valorica sau vreo previziune.
imaginea e minunata. felicitari fotografului.
despre "mareanisme"... traim in timpuri atat de cazute incat agramatismele fac vecinatate cu traditia. tine de specificul tragicomic al timpurilor si, se pare, al natiei.
da, micuta printesa-filozof ii pune pe toti la incercare, dar asta e, lumea invata din mers sa tina pasul (sau incearca, ma rog). deocamdata Kiki-daimonul cu zulufi e mai interesat de ciocolata decat de orice altceva, ceea ce in principiu nu este un lucru rau, insa cine stie pe ce cai va apuca peste ani - publicul sta cu sufletul la gura :-)
RăspundețiȘtergere