Natura omului naturii (nu m-am putut abţine de la un facil şi, desigur, cretin joc de cuvinte) poate fi pricepută doar cu mare greutate. Sau deloc. Cel puţin asta crede BB atunci când ne declară nonşalant că "nu poţi ca s-o înţelegi pe Kiki". Da, ştiu, şi pe mine mă enervează construcţia finalelor cu conjuncţie compusă, dar Bebukanul este neînduplecat. Ca s-o citez din nou, în alt context (implicând refuzul de a se spăla cu un săpun pe al cărui miros îl găsea neplăcut): "nu poţi ca s-o obligi pe Kiki".
Cititorul a fost cuprins de un val de entuziasm (en theos...) parcurgând aceste rânduri. În sfârșit, sunt semne că se cristalizează un filosof. Două axiome, tipice pentru un filosof (firescul lor în caracterizarea filosofilor credem că nu mai necesită demonstrație...), sunt deja prezente la o vârsta fragedă: NU POŢI S-O ÎNŢELEGI și NU POȚI S-O OBLIGI. Pe Kiki. Adăugăm privirea care te aruncă la plus infinit și seninătatea impasibilă. Filosoful precoce a așternut distanță între el și ceilalți. După ce a pus lucrurile la locul lor, consideră că s-a dezvăluit destul și își păstrează (deocamdată) judecățile (și natura, evident :) ) doar pentru el. Ne putem, cred, întreba, ce surprize mai pregătește inscrutabila. Mai ales genitorilor. :)
RăspundețiȘtergereMultumim, surprizele vor fi, desigur, mari si frumoase.
RăspundețiȘtergerece cuvant frumos este entuziasm, daca il gandim asa, en theos, nu? unul dintre acele cuvinte care au potential de revelatie, mie asa imi pare. delicios comentariul despre nasterea unui filozof :-)
RăspundețiȘtergere