Fiţi vigilenţi!

Mai devreme sau mai târziu, în orice conversaţie respectabilă, aş zice, îşi face loc tema bătrâneţii. Gândindu-se la străbunica ei, căreia ea îi zice mana, BB vrea să afle de ce este bătrână. Codindu-se, mama îi spune că, după foarte multă vreme, toţi oamenii îmbătrânesc. Confruntată cu problema buddhistă a ireversibilităţii procesului, Kiki izbucneşte aproape în lacrimi: "Dar eu nu vreau să îmbătrânesc, nici mama ta (chiar şi acum ea o numeşte pe mama "mama ta", aşa cum a auzit vorbindu-se despre ea în prima copilărie, n.m.), nici Abu". Înduioşată, mama cedează şi o consolează: "Bine, dacă nu vrei tu, atunci n-o să se întâmple asta". În fine, Bebukanul se linişteşte, dezvoltând subiectul în chip filosofic: "Da, n-o să se întâmple, pentru că noi o să avem grijă. Uită-te la mana: n-a fost atentă şi a păţit-o".

Întrebare dificilă

Că tot a fost ziua mamei, pe 11 martie, Abu şi-a permis o întrebare actuală: "Câţi ani ai?". BB, gânditoare: "Asta e foarte greu de spus".

Fantezie în maniera lui Gogol

Mama şi Abu o aud pe Kiki lamentându-se în living: "Au, ce mă doare nasul, au, ce mă doare nasul, vai de mine!". Îngrijoraţi, genitorii dau nas în nas cu BB (jocul de cuvinte e involuntar) şi sunt confruntaţi cu imaginea de mai sus.

Când ţi se urcă şefia la cap

În această dimineaţă, BB defilează prin casă, învelită doar într-un prosop. "De ce umbli în fundul gol?", întreabă Abu. "Sunt în rochie, nu vezi?". "Dar de ce mergi desculţă?". "Am pantofi negri, de-aia nu-i vezi", invocă Bebukanul un principiu din teatrul kabuki (actorii înveşmântaţi în negru trebuie să fie, în ochii spectatorului iniţiat, invizibili). "Tu eşti servitorul meu", tună prinţesa sui generis. "Deloc", plusează Abu, "eu sunt şeful tuturor, al tău, al prinţului, al întregului regat". Kiki se arată nedumerită (ea a aflat altceva din plimbările consacrate contemplării trenurilor, în compania lui tataie Bastu): "Dar şeful e numai la gară".

Ţăţisme

Mama şi Abu descoperă, cu groază, că sub chipul angelic al lui BB se ascunde o ţaţă. În această după amiază, ea se joacă prin zăpada din spatele blocului, când constată pătrunderea unui intrus în spaţiul ei de desfăşurare: un băiat de vreo 14 ani. Bebukanul îşi propteşte mâinile-n şold şi se răsteşte la nefericitul uluit: "Nu mai da zăpada, că strici florile! Pleacă de aici, ce mă deranjezi, copil neascultător ce eşti!" Supus unui tir de cinci minute de imprecaţii, bietul băiat îşi regăseşte glasul: "Dar tu ce eşti?" Kiki izbucneşte dispreţuitor: "Eu sunt mama lui Bibi Elefantul! Să pleci de aici, copil neascultător!" Victima se retrage spăşită.