Mama şi Abu o aud pe Kiki lamentându-se în living: "Au, ce mă doare nasul, au, ce mă doare nasul, vai de mine!". Îngrijoraţi, genitorii dau nas în nas cu BB (jocul de cuvinte e involuntar) şi sunt confruntaţi cu imaginea de mai sus.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Privirea bebukanica face totul! Atata ironie ucigatoare fata de lumea reprezentata de genitori, lume ce n-o poate pricepe, n-am vazut cred ca niciodata!
RăspundețiȘtergereAs traduce privirea ei prin "Poftim, musiu!"
In lupta dintre lume si individ, trebuie luata intotdeauna partea individului.
RăspundețiȘtergereDaca luam partea individului, se cheama ca suntem individualisti? Sau individuati? Sau individuali?
RăspundețiȘtergere