Mai devreme sau mai târziu, în orice conversaţie respectabilă, aş zice, îşi face loc tema bătrâneţii. Gândindu-se la străbunica ei, căreia ea îi zice mana, BB vrea să afle de ce este bătrână. Codindu-se, mama îi spune că, după foarte multă vreme, toţi oamenii îmbătrânesc. Confruntată cu problema buddhistă a ireversibilităţii procesului, Kiki izbucneşte aproape în lacrimi: "Dar eu nu vreau să îmbătrânesc, nici mama ta (chiar şi acum ea o numeşte pe mama "mama ta", aşa cum a auzit vorbindu-se despre ea în prima copilărie, n.m.), nici Abu". Înduioşată, mama cedează şi o consolează: "Bine, dacă nu vrei tu, atunci n-o să se întâmple asta". În fine, Bebukanul se linişteşte, dezvoltând subiectul în chip filosofic: "Da, n-o să se întâmple, pentru că noi o să avem grijă. Uită-te la mana: n-a fost atentă şi a păţit-o".
"Au mai patit-o si altii", ca sa spunem pe urmele lui conu' Costache.
RăspundețiȘtergereBatranetea, ca sa zic asa, este primul semn al tineretii.
RăspundețiȘtergereNu pot sa nu remarc faptul ca si mult hulitul Abu este trecut, totusi, in cadrul team-ului abonat la tinerete fara batranete.
RăspundețiȘtergereE un adevarat dream team, nu?
RăspundețiȘtergereCine se crede batran, sa arunce primul rid
RăspundețiȘtergereCum spuneam, batranetea este un accident care li se intampla intotdeauna celorlalti.
RăspundețiȘtergere