Dezastre aeriano-aviare cu repetiţie

În poza de mai sus, Kiki îi cere lui Abu să-i mai povestească o dată cum şi-a spart el capul pe când era copil. Fiindcă trebuie să ştiţi că nesuferitul personaj cu părul lung a avut şi el, la un moment dat, zece ani. Şi, ca toţi băieţii cu exces de testosteron, cultiva jocuri tâmpite, precuma "avioanele". Regulile erau simple: trebuia să alergi, cu braţele perfect întinse lateral (asemenea aripilor unui planor, după cum s-au prins deja până şi cei mai împiedicaţi dintre dumneavoastră), pe o distanţă direct proporţională cu rezistenţa propriilor plămâni. Acum, dacă tot v-am provocat imaginaţia, închipuiţi-vă o bătrână venind de la piaţă, cu o plasă plină cu ouă în mâini. Femeia aşteaptă cuminte la semafor şi se gândeşte, domol, resemnat, aşa cum o cer cutumele pensionăreşti, la ce o să mănânce în seara aceea sau, dacă neuronul este hiperactiv, în dimineaţa următoare (băgaţi de seamă că tovarăşul Ceauşescu Nicolae nu expirase încă). Deodată, silueta ei firavă este dislocată de un slăbănog ochelarist, care se prăbuşeşte peste plasa cu ouă, strivind preţioasa marfă de contrabandă. În cădere, metonimia aviatică îşi izbeşte carlinga de un bolovan şi intră pe pilot automat. Despre cât combustibil a pierdut maşinăria vă povestesc altcândva.