M-am simţit întotdeauna oripilat şi, totodată, fascinat de pragmatismul sătenilor din Povestea unui om leneş, care, puşi în faţa unei (din punctul lor de vedere) imposibilităţi ontologice, decid s-o elimine prin spânzurare. Totuşi, în ultima vreme, mă nelinişteşte încă mai tare reacţia contemplativului, care, confruntat cu alternativa executării celui mai mic gest imaginabil, preferă moartea. Orice acţiune duce la impuritate, gândeau marii yoghini; încep să cred că inconştienţii lui Creangă au suprimat vreun avatar al lui Shankara. Totuşi, detaşaţii de fapte şi de fructele acestora au repurtat o mare victorie graţie lui BB: priviţi cât de departe se găseşte ea pe drumul Eliberării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu