Ca orice artist proiectat de eşapamentul expresionismului abstract, Kiki este fidelă principiilor non-figurative ale unor Pollock sau de Kooning. Astfel, aşezată la masa de lucru, ea colorează cu febrilitate ceva în roşu şi verde. Mama ei, tributară unui model de reprezentare mimetic, consumat încă din romantism, o întreabă: "Faci un câmp cu maci?". BB nu-şi poate stăpâni dispreţul estetic: "Nu, un pantof, bineînţeles".
Iar Kiki este o antimimetica declarata. BB mi se pare a ilustra aici principiul magrittian "ceci n'est pas une pipe"
RăspundețiȘtergereCe rost are sa pictezi un lucru daca toata lumea isi da seama pe loc de natura lui?
RăspundețiȘtergere...iar "degetul care indica Luna nu este insasi Luna"...
RăspundețiȘtergereNu e, dar e pe aproape.
RăspundețiȘtergere